DINCOLO DE VINDECARE: GRIJA PENTRU SUFLET

 

Era o zi mohorâtă când am intrat în spital, simțindu-mă mică și vulnerabilă în fața lumii medicale. În jurul meu, totul părea rece, mecanic, iar discuția cu medicul s-a limitat la diagnostice, analize și tratamente. În timp ce ascultam cuvintele lui tehnice, simțeam că ceva lipsește. Era ca și cum tot ce conta era corpul meu, dar nimeni nu întreba cum mă simt cu adevărat, ce si în sufletul meu....

Am plecat de acolo cu un gol în inimă. Oare de ce, în fața suferinței, vorbim doar despre simptome? Boala nu este doar o rană fizică, ci și una a sufletului. Am învățat asta pe propria piele, când, într-un moment de pierdere profundă, corpul meu a reacționat la suferința interioară. Am simțit cum fiecare durere din sufletul meu își găsea ecou în trup.

Adevărul este că avem nevoie de mai mult decât tratamente. Când suntem vulnerabili, ne dorim să fim văzuți cu tot ceea ce suntem – cu fricile, speranțele și întrebările noastre despre sensul suferinței. Sănătatea nu înseamnă doar să repari un corp, ci să vindeci o ființă întreagă. Ne dorim ca cineva să ne întrebe: „Cum te simți, cu adevărat?” și să ne ofere mai mult decât soluții medicale – să ne ofere speranță.

Pentru că, la final, nu căutăm doar vindecare fizică. Căutăm să fim întregi din nou, să găsim sens în suferință și, mai ales, să simțim că cineva ne vede dincolo de corp – ca suflete care au nevoie de grijă, înțelegere și speranță.

Cuvintele

 

Datorită cuvintelor, am putut să ne ridicăm deasupra animalelor; și din cauza cuvintelor, am reușit adesea să coborâm sub nivelul demonilor, spunea Aldous Huxley

Cuvintele au puterea de a ne transforma în zei sau demoni. Dacă suntem înțelepți, știm acest lucru. Dar dacă cuvintele nu pot suplini lipsa noastră de înțelepciune, ce poți face? Câteva cuvinte pot face un singur lucru. Pot da speranță!

Speranța poate fi cea mai minunată dintre cuvinte și cea mai distructivă dintre toate.

Speranța se naște odată cu fiecare nouă zi. Speranța este roua înainte de răsăritul soarelui. Speranța este un curcubeu după furtună. Și speranța poate fi un cuvânt de avertizare, rostit de cei care au experimentat războiul, foametea, pandemia și moartea.

Toți ne gândim la sfârșit. Desigur, știm că va veni, dar cum? Pentru mulți, sfârșitul vine când sunt bătrâni. Unii văd sfârșitul venind cu un glonț în luptă. Alții o văd ca urmare a unui accident pe o stradă aglomerată unde aleargă bolizi conduși de inconștienți.

Scriitorul englez G. K. Chesterton, care era orb, a scris că „o carte bună este un telescop, cu care putem vedea mai multe lucruri din lumea din jurul nostru decât vedem cu ochii noștri”.

Așa este și cu cuvintele.

Eu,superfemeia!

Oana Vaideanu

Nu mi-a fost clar pana de curand ca eu am o imagine despre mine. Mi-am format-o in copilarie, urmarind ce ii place tatalui meu la mama mea si ce nu. Am tot observat cand se supara pe mama si cand nu si am folosit acele lucruri drept un indicator. Am ajuns la urmatoarea concluzie:

Scopul femeii in viata este sa se casatoreasca si sa aiba grija de copii si barbat.

Ca sa isi indeplineasca acest scop, trebuie sa o placa barbatii. Ca sa o placa barbatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa arate bine (slaba) si sa se aranjeze.

Sa faca mancare buna.

Sa faca ce spune barbatul si sa accepte ca el are nevoie de libertate.

Sa se descurce singura cu de toate (de la copii si treaba in casa pana la reparat masina si sigurantele).

Si asa mai departe.

Observat si facut. Eram slaba, aratam bine, stiam sa gatesc, stiam sa repar, eram independenta, ascultam… Si totusi nu eram fericita in relatia pe care o aveam. Mai mult, vedeam tot felul de barbati destepti si frumosi cu doamne care nu indeplineau toate aceste criterii si pareau sa fie bine in relatie, cel putin de ceva timp impreuna. Si ma intrebam cum de functioneaza si “femeile astea (care imi erau prietene) nu vad ca in felul asta o sa-i piarda“? A trecut ceva timp pana sa imi dau seama ca problema era de fapt la mine. Si ca eu lucram in fiecare zi ca sa mentin acea imagine, lucru care imi crea frustrare. Caci eu nu sunt nici pe departe slaba si frumoasa, sunt mai mult baietoasa si mancacioasa dar pentru ca fac sport, ma mentin in forma. Mancarea pe care o gatesc este foarte buna, insa sotului nu-i place sa manance mancare gatita. Va dati seama ce lupta am dus sa caut totusi sa gasesc ceva ce ii place, ca sa pot sa imi indeplinesc rolul. Cu libertatea nu a mers niciodata, parca o iau razna cand pleaca din tara si am senzatia ca nu se mai intoarce niciodata. De descurcat ma descurc cu toate, insa mi-ar placea sa pot sa aleg si daca vreau sa nu ma descurc intr-o zi, sa fie cineva sa ma ajute. Si aici incepe povestea despre cum am realizat ca am tot acest bagaj cu mine, care nu ma lasa sa ma bucur de viata.

Eram in Germania intr-o delegatie. Dupa multe sedinte si vorbit in germana, a venit seara. Urma sa zbor catre Munich sa ma intalnesc cu sotul meu acolo. Eram atat de obosita! El deja era acolo de trei zile, la relaxare. Il sun si il intreb daca vine sa ma ia de la aeroport. El spune ca nu, e departe si nu are chef sa mearga atata drum dus intors. Am simtit imediat o frustrare imensa care mergea spre furie. Pentru ca stiam ca din energia aceea nu ar fi iesit o discutie constructiva, i-am spus sa vorbim mai tarziu. M-a dus un coleg la hotel, am mancat, am baut un pahar de vin si m-am relaxat in soarele de toamna. Ma gandeam, oare de ce m-am enervat asa de tare? Am invatat din „Cele trei principii”  si cartile domnului Jack Pransky ca experienta noastra de viata se creeaza din interior spre exterior. Gandurile pe care alegem sa le activam ne dau anumite sentimente si in fiecare moment avem potentialul sa avem alt gand si o alta experienta de viata. Asa s-a intamplat si cu mine. Am inceput sa ma simt bine, gandindu-ma ce zi frumoasa am prins si ce bine ca pot sa ma bucur de ea. Din starea de liniste si relaxare mi-a venit ideea: Eu nu sunt o femeie care cere ajutor! Eu sunt o femeie puternica si independenta. Si de aici si frustrarea. Mi-as fi dorit mult sa-i spun sotului meu cat de obosita sunt si ce tare mi-as fi dorit sa vina sa ma astepte la aeroport, dar nu mi-ar fi stricat acest lucru imaginea mea de femeie independenta? Cand mi-am dat seama de asta… Adica eu stau suparata si obosita si nu ii cer sotului meu ajutorul pentru ca nu vreau sa creada ca sunt ”slaba” ca poate ma paraseste, sau nu stiu ce imi imaginam”. Cat de ridicol este asta? Realizand acest lucru frustrarea a disparut, m-am linistit ca prin minune, l-am sunat, i-am spus si a venit.

Toti avem o imagine pe care ne dorim ca altii sa o vada in noi. Daca nu constientizam acest lucru, in fiecare situatie din viata vom actiona ca sa sustinem acea imagine. Acest lucru reprezinta o povara greu de dus, pentru ca indiferent ce facem, noi nu putem controla ce gandesc ceilalti iar noi nu vom fi relaxati si linistiti ci in continua cautarea a aprobarii. Ati avut vreo experienta similara? Astept mesajele voastre!

POVESTIRI CU TÂLC

CAT COSTA UN MIRACOL

O fetita a intrat in camera ei si a scos din ascunzatoarea din dulap un borcan. A turnat continutul borcanului pe podea si a inceput sa numere banii cu atentie. A numarat maruntisul de trei ori, pana rezultatul a iesit exact la fel. Nici o sansa sa greseasca.

A pus cu atentie monedele in borcan apoi a asezat  capacul, a iesit pe usa din spate si a mers 6 strazi pana la farmacia cu semnul rosu, al sefului de trib indian, la intrare.

A asteptat cu rabdare pentru ca farmacistul sa fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat in acel moment. Fetita si-a miscat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a intamplat nimic. A incercat sa scoata un sunet pentru a atrage atentia, insa nu s-a intamplat nimic.

In final, a luat o moneda din borcanul ei si a pus-o pe tejghea. Asta a functionat.

„Ce anume doresti?” a intrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am vazut de ani”- a spus farmacistul fara sa astepte un raspuns la intrebare.

„De fapt doresc sa vorbesc cu Dvs. despre fratele meu”- a raspuns fetita pe acelasi ton ridicat. „Este foarte, foarte bolnav si vreau sa cumpar un miracol.”

„Poftim?” – a intrebat farmacistul.

„Numele lui este Andrew si ceva rau ii creste in cap, iar tata spune ca doar un miracol il mai poate salva in acest moment. Asadar, cat costa un miracol?

„Noi nu vindem miracole fetito! Imi pare rau nu te pot ajuta” a spus farmacistul, inmuiat un pic.

„Uite, am bani sa va platesc. Daca nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneti-mi cat costa.”

Fratele farmacistului era un om bine imbracat. S-a intors catre fetita si a intrebat-o: „De ce fel de miracol are nevoie fratele tau?”

„Nu stiu” – a spus fetita. „Stiu doar ca mama spune ca are nevoie de o operatie.  Insa tata nu poate sa plateasca, asa ca vreau sa folosesc banii mei.”

„Cati bani ai?”- a intrebat barbatul.

„Un dolar si 11 centi” a raspuns incet. „Sunt toti banii pe care ii am, dar pot face rost de mai multi”.

„Ce coincidenta!” – a zambit barbatul. „Un miracol pentru fratiori costa exact 1 dolar si 11 cent.

A luat banii intr-o mana, iar cu cealalta a apucat manuta ei si a spus: „ Arata-mi unde locuiesti. Vreau sa-l vad pe fratiorul tau si sa-i cunosc pe parintii tai. Hai sa vedem daca am acel miracol de care ai nevoie.”

Barbatul bine imbracat era un chirurg renumit, specializat in neurochirurgie.  Operatia a fost gratuita si nu a durat mult pana ce Andrew a ajuns din nou acasa si se simtea bine. Mama si tata vorbeau cu placere despre sirul de evenimente ce i-au adus aici.

„ Acea operatie a fost un adevarat miracol”- a soptit mama. „Ma intreb cat o fi costat?”

Fetita a zambit. Stia exact cat a costat miracolul…un dolar si 11 centi…plus credinta unui mic copil.

POVESTIRI CU TÂLC

Eu şi Dumnezeu, cea mai frumoasă conversaţie

Eu: Doamne, pot sa-ti pun o intrebare?

Dumnezeu: Sigur! …

Eu: Promite-mi ca nu te vei supara….

Dumnezeu: Promit!

Eu: De ce ai ingaduit ca astazi sa mi se intample atatea lucruri?

Dumnezeu: Ce vrei sa spui?

Eu: Ei bine, astazi m-am trezit cam tarziu…

Dumnezeu: Asa…

Eu: Tocmai astazi, mi-a luat o vesnicie sa pornesc masina!

Dumnezeu: Bun…

Eu: La pranz, am comandat un sandwich, insa mi-au facut sandwich-ul greit si a trebuit sa astept ceva timp pana am primit ce am dorit.

Dumnezeu: Hmmm…

Eu: In drum spre casa, telefonul meu a murit chiar atunci cand am raspuns apelului pe care-l primisem!

Dumnezeu: In regula…

Eu: Si una peste alta, cand am ajuns acasa nu doream decat sa-mi relaxez picioarele in noul meu aparat de masaj si relaxare. Dar nu functiona! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai facut asta?

Dumnezeu: Pai… ia sa vedem! In aceasta dimineata, Ingerul mortii a fost la capataiul tau si a trebuit sa trimit unul dintre ingerii mei sa se bata cu el pentru viata ta.

Te-am lasat sa dormi pana atunci!

Eu (umilit): Oh!

Dumnezeu:  Nu am ingaduit ca masina ta sa porneasca repede, deoarece pe drumul pe care trebuia sa circuli era un sofer beat care te-ar fi lovit si accidentat foarte rau daca ai fi fost atunci pe drum!

Eu: (rusinat)

Dumnezeu: Prima persoana care ti-a facut astazi gresit sandwich-ul avea o boala grava si nu am vrut sa iei boala, deoarece stiam ca nu-ti poti permite sa-ti pierzi locul de munca.

Eu (jenat): Ok

Dumnezeu: Telefonul tau a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gand sa dea o marturie falsa despre ceea ce ai vorbit cu ea la telefon, astfel incat nu am ingaduit nici macar sa vorbesti cu ea, in asa fel incat sa fii acoperit.

Eu (incet): Inteleg, Doamne…

Dumnezeu: Oh, cat despre acel aparat de masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie in seara asta, in casa ta. Nu cred ca ti-ai fi dorit sa stai in intuneric.

Eu: Of! Imi pare rau, Doamne!

Dumnezeu: Sa nu-ti para rau, invata doar sa ai incredere in mine …. in toate lucrurile care ti se intampla, fie ele bune sau rele!

Eu: Ma voi increde in Tine, Doamne!

Dumnezeu: Și nu te indoi niciodata, deoarece planul Meu pentru ziua ta este intotdeauna mai bun decat planul tau!

Eu: Nu ma voi indoi, Doamne! Si lasa-ma doar sa-ti spun, Doamne, ca Iti multumesc pentru tot ceea ce ai ingaduit sa mi se intample astazi.

Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi in care, ca de obicei, am fost Parintele tau, iar eu ador sa am grija de copilasii mei …!

EFECTELE SUPARARII

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului, care poate determina mari  neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat şi in propria ta viata.

 Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic .
De aceea nimeni nu poate face rau altuia, fara sa plateasca...

Lingvistica vesela...sau nu!

 Oricat de neaos ar parea, mujdei vine din franceza, de la “mousse d’ail” (spuma de usturoi). Sa nu va mai prind, asadar, spunand “mujdei de usturoi”.Cravata a fost initial croata, fiindca o purtau mercenarii croati din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie sase sute.

Smecher vine din germana, de la Schmecker, care era degustatorul de vinuri. Actualii smecheri, saracii, nu fac diferenta intre Veuve Clicquot si capsunica de Vartescoiu.

Chirpiciul vine tocmai din Persia , unde insemna caramida.

A dezmierda vine din latina, de la dismerdare, adicatelea a sterge la fund. Pentru ca mamele pruncilor lui Traian asa-si dovedeau afectiunea.

Orasul Giurgiu se chema pe vremuri San Giorgio,

pentru ca il  infiintasera niste genovezi aventurosi care faceau comert..
Pogacile (niste turte foarte simple, rustice, din grau sau malai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau “ Pogatschen”, dar se trag din focaccia italiana, care vine de la focus, care inseamna mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul.

Traditionala damigeana vine din frantuzescul “damme-Jeanne”, adica tanti Ioana. In Argentina i se zice si acum dama Juana, in timp ce englezii au facut-o “demijohn”, iar Vestul salbatic a transformat-o in “jimmyjohn”.

Jobenul se cheama joben fiindca un nene pe nume Jobin il vindea pe vremea cand inca nu era limpede cum ar trebui sa se cheme in romaneste. Memoria colectiva a avut de ales intre numele palarierului si “tilindru”, care suna ca palaria.

Clanta se cheama clanta fiindca face “clant”. Serios!

Sa fii ceea ce esti!

Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. 
Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. 
Nu te schimba ca oamenii sa te placa.

“Ignoranţa responsabilităţilor din viaţa ta!”

(parabola)

 

Erau intr-o biserica 4 oameni pe care ii chemau: Toatalumea, Cineva, Orisicine si Nimeni.

Biserica avea careva responsabilitati spirituale si financiare si Toatalumea a fost chemata ca sa ajute. Toatalumea a fost convinsa ca Cineva va ajuta.  Orisicine putea ajuta. Dar stiti cine a ajutat? Nimeni. Astfel s-a ajuns ca Toatalumea sa dea vina pe cineva, cind nimeni nu a facut ceva ce putea face Orisicine.

Biserica avea nevoie de oameni sa ajute la lucru si Cineva a fost rugat sa ajute. Dar Cineva s-a suparat din cauza ca Orisicine putea sa faca asta, pentru ca de fapt asta era responsabilitatea lui Toatalumea.  La final, lucrarea a fost data lui Nimeni si asta a facut o treba minunata.

Si asa mergeau lucrurile in biserica respectiva. Oricind era ceva de facut, Nimeni era mereu acolo. Nimeni mergea la bolnavi. Nimeni impartasea credinta. Nimeni era un membru credincios.

La sfirsit, Cineva a parasit biserica si impreuna cu el a plecat Orisicine si Toatalumea. Ghiciti cine a mai ramas in biserica???? NIMENI.

Morala mea:

De multe ori un “nimeni” este mai credincios si mai onest decat oricare alta persoana. De multe ori un “nimeni” iti este bun prieten, si iti este alaturi in clipe grele fara sa aibe pretentii sau sa se impauneze cu realizarile lui. De multe ori cand “cineva” cu pretentii de superior calca moralitatea si bunul simt, un “nimeni” va zambi amar si va astepta cu multa rabdare, clipa cand adevarul va iesi la suprafata pentru a-si dovedi bunatatea si  sinceritatea. Intotdeauna  exista  un “nimeni” care in ciuda umilintelor ce le indura, in ciuda “micimii” lui este cel mai sincer si cel mai bun ajutor pentru cei  pe care ii iubeste neconditionat!...

Gandul zilei

Uneori, viata devine mult mai complicata decat ne dorim. 

Oricat de mult ne-am dori, ne simtim neputinciosi in dorinta noastra de a schimba ceva. 

Ne simtim fara radacini si nu indraznim sa credem ca putem avea aripi, mai ales cand suntem inconjurati de fiinte care ne inseala  asteptarile, de asa zisi prieteni sau rude care sunt falsi si meschini, care iti calca sufletul si care isi aduc aminte de tine numai atunci cand nevoia lor primeaza....

Este insa important sa stim, chiar daca suntem acaparati adesea de suferinta, ca sufletul nostru stie si alta cale.

De ziua tuturor copiilor indiferent de varsta!

Toti oamenii au fost mai intai copii, insa putini dintre ei isi amintesc asta. Chiar daca lumea devine de neinteles ...pastrati-va sufletul de copil .. Nu renuntati niciodata la copilul din voi....veti avea mereu nevoie de el...

Tuturor copiilor , dar si tuturor  persoanelor ce pastreaza in sufletul lor o faramita a copilariei le doresc :

La Multi Ani si cat mai multa puritate in suflet, si sinceritate in jurul lor! 

CEEA CE VEZI NU E SI ADEVARUL

 

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca.

Langa ea,  pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana  e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!"

Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. 

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg,in geanta.

Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il manacse nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA: 

 
Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!!

Exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

Spovedania unui profesor de limba romana

un anonim de pe net

I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romana.

M-am dat mare si i-am marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana.

S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit "meeting reportul" primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic.

Sunt un "loser" care se incapataneaza sa gandeasca romaneste. Sa asculte muzica romaneasca de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.

Cand il aud pe regretatul Florian Pitis recitand versurile in "Fara cuvinte" imi dau lacrimile. Si realizez ca este un mesaj excelent pentru cei ce masacreaza limba romana:

Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista.

Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti zece tineri, nu as angaja mai mult de 2 sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt "project manageri", dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere...

Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior.

Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti "profi". Punct. Nici "cool" nu esti. Inca o data, punct.

Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un "loser". "Come on". Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "whatever""catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba.

In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. "Let's face it", nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket.

In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu "the significant other"...". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta.

M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii "focusat" pe ceva. Iar eu sunt "confused". Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi. "Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice.

Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. 

Aflu ca  "mindset "inseamna mentalitate. Ma linistesc.

Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza. Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali.

Vrem sa cunoastem totul, dar nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare.

Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca.

Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic.

Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"!

Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana! "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point?

In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

BUNELE MANIERE - Episodul 2-NU MAI SUNTEM FOARTE TINERE

A intrat in legenda povestea unei hetaire(curtezana la vechii greci) care , la primele semne de imbatrinire , isi lua oglina si merse s-o ofere templului divinei Afrodita , cu aceasta rugaminte : „ Ia-mi oglina , buna zeita. Ce am fost nu mai pot sa vad si cum sunt nu mai vreau sa vad ! „ Exista o seninatate disperata in cuvintele acestei femei care , dupa ce a gustat din toate bucuriile vietii , a inteles in ce moment trebuia sa paraseasca scena primei tinereti. Dar a inteles si in ce moment incepea o noua viata , cea a maturatatii , a intelepciunii , a echilibrului. Trebuie sa fi folosit rau tineretea pentru a tremura in fata anilor care ne astepta , caci a doua jumatate a vietii aduce cu ea multe bucurii profunde , multe satisfactii si multa liniste. Vanitatea de a ne crampona de ceea ce am fost : de noptile cand dansam neobosite , de zilele in care eram admirate oriunde apaream , este total inutila caci nimic nu este mai trist pentru o femeie de o anumita varsta decat acest regret al trecutului , sau refuzul de a intelege prezentul , moment care depinde numai de o pregatire sufleteasca prealabila. Aceasta drama, caci este o drama sa nu stii sa imbatrinesti frumos - este de multe ori provocata de lipsa de tact a celor din jur. Nu este permis ca , intalnind o doamna dupa mai multi ani , sa deschizi o discutie pe tema frumusetii ei trecute. Cei care cred ca ii fac o placere doamnei spunandu-i ce frumoasa era , ce silueta minunata avea , ce gust desavirsit in a se imbraca , gresesc profund. Un filozof spunea odata ca ii este cumplit de mila de femeile frumoase. Tineretea si frumusetea deschid toate usile si inlocuiesc in viata familiala si sociala - de cele mai multe ori - alte calitati , mai ascunse , pe care ar trebui sa le aiba un om obisnuit. Si vine o zi - la femei cam in jurul virstei de 50 de ani - cand auzi fara sa vrei ca esti catalogata drept baba , cand vanzatorul nu mai este amabil cum era altadata , cand sotul face involuntar o comparatie cu alta femeie , care nu te avantajeaza , etc. Daca nu treci cu umor peste aceste momente se va declansa sigur criza , o cadere psihica cu urmari grave. Din acel moment , nu te mai duci la dentist - nu mai conteaza - nu te mai preocupa ca te ingrasi - nu mai conteaza , iti zici - nu te mai imbraci cu grija - e inutil , iti spui. Iti pregatesti astfel o batranete urata. Trebuie sa ne luptam sa imbatranim frumos si sa ne pregatim din vreme , pentru ca si batranetea e a noastra cum a fost tineretea si frumusetea. Desigur , e mai bine sa fim tineri , frumosi si sanatosi , decat batrani urati si bolnavi ! Acum e momentul sa intelegem ca frumusetea nu dispare daca e vorba de cea spirituala. O privire blanda , un suris cald , o conversatie inteligenta fac posibila o concurenta loiala intre o persoana tanara si una in varsta. Este in ordinea firii si depinde doar de noi sa izbutim. Totul e sa nu disperam. Acum avem alte satisfactii si alte preocupari ; sa nu ne lamentam continuu , sa nu arboram o figura acra si obosita. Nimeni nu ne poate ajuta sa traversam aceasta perioada in afara de noi. Esti tanar , daca te simti tanar , desigur. Dar sa nu constringem pe altul sa ghiceasca in ce masura ne simtim tineri , ci sa ne adaptam tinuta vestimentara la varsta noastra , sau sa ne alegem o profesie ce ne va da mereu satisfactie. Oricine primeste cu placere un compliment , dar nu este deloc necesar sa intrebam mereu citi ani imi dati. S-ar putea ca interlocutorul nostru sa greseasca si sa ne dea cu vreo 5 mai mult ! Se obisnuieste , din ce in ce mai des , ca doua persoane care nu s-au vazut de mult sa-si spuna reciproc , automat , fara sa fie de fapt adevarat : „ ce bine arati ! „ Am auzit chiar o anecdota pe aceasta tema - exista varsta intiia , varsta a doua si „ ce bine arati „. Raspunsul este in genere , multumesc ! La fel si in cazul imbracamintii :

„ Ce bluza frumoasa aveti „. „ Multumesc ! „ Sunt formule mai noi , care nu constituie un atentat la bunele maniere. Cu o singura conditie - sa fie sincere. Dar sa surizi ironic sau sa comentezi cu altcineva contrariul celor afirmate este de neiertat. Problema este de a sti cand trebuie sa renunti la statutul de femeie frumoasa , la fel ca actorii lucizi care ghicesc momentul in care trebuie sa paraseasca ecranul si luminile rampei. Sa ne amintim de Shirley Temple ai carei manageri incercau sa-i stopeze cresterea cu produse farmaceutice pentru a imbogati cit mai multa vreme industria cinematografica americana. Nu putem sa nu admiram felul in care micuta Shirley a hotarit cu curaj sa-si construiasca o noua viata care nu datora nimic fabricilor de vise. Daca n-ar exista amintirea tineretii n-am simti batrinetea. Boala si nu varsta ne impiedica sa facem ceea ce faceam altadata , caci o persoana in varsta poate fi fiinta la fel de agreabila ca si una tanara. Si daca totusi ne simtim demoralizate , sa recitim incintatoarele scene descrise de Proust in romanul „ In cautarea timpului pierdut „ si sa retraim momentele inserarii de pe plaja de la Balbec , impreuna cu minunata bunica a autorului ce polariza , prin spirit si inteligenta , grupul de tineri , in defavoarea „ fetelor in floare „.(va urma)

Din categoria :"citate - lectie"

Acela, care iubeste pe cineva din cauza frumusetii lui, il iubeste oare? Nu !pentru ca varsatul de vant, care va distruge frumusetea, fara a distruge persoana, il va face pe acesta sa nu o mai iubeasca. 

-Blaise Pascal

Din categoria :"citate - lectie"

 

Amaraciunea este ca si cancerul. Devoreaza gazda. Dar furia e ca si focul. Arde tot si lasa curat in urma. 

-Maya Angelou

Din categoria - citate lectie !

Fiecare greseala este o ocazie de a invata. 
Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat - ar fi o prostie. 
Insa comite cat mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti. - Osho

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine…

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:

“Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:

“Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine… mai ales cand vorbesti despre altii !

Din categoria citate - lectie !

Viseaza  ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza  anii din viata ta, ci viata din anii tai.

De ce sunt oamenii tristi?

De ce sunt oamenii tristi? Sunt prizonieri in povestea lor personala. Toata lumea crede ca obiectul vietii acesteia este sa urmeze un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva.

Strang experiente, amintiri, lucruri, idei ale altora si asta e mai mult decat pot duce. Dar isi uita propriile vise” (P.Coelho)

Si tu ai uitat visul tau? Opreste-te acum si aminteste-ti visul! Apoi urmeaza-l… fiind conectat doar cu Tine !

Nu uita Cine Esti, nu uita De Unde Vii si mai ales nu uita Unde Mergi !