Cuvintele

 

Datorită cuvintelor, am putut să ne ridicăm deasupra animalelor; și din cauza cuvintelor, am reușit adesea să coborâm sub nivelul demonilor, spunea Aldous Huxley

Cuvintele au puterea de a ne transforma în zei sau demoni. Dacă suntem înțelepți, știm acest lucru. Dar dacă cuvintele nu pot suplini lipsa noastră de înțelepciune, ce poți face? Câteva cuvinte pot face un singur lucru. Pot da speranță!

Speranța poate fi cea mai minunată dintre cuvinte și cea mai distructivă dintre toate.

Speranța se naște odată cu fiecare nouă zi. Speranța este roua înainte de răsăritul soarelui. Speranța este un curcubeu după furtună. Și speranța poate fi un cuvânt de avertizare, rostit de cei care au experimentat războiul, foametea, pandemia și moartea.

Toți ne gândim la sfârșit. Desigur, știm că va veni, dar cum? Pentru mulți, sfârșitul vine când sunt bătrâni. Unii văd sfârșitul venind cu un glonț în luptă. Alții o văd ca urmare a unui accident pe o stradă aglomerată unde aleargă bolizi conduși de inconștienți.

Scriitorul englez G. K. Chesterton, care era orb, a scris că „o carte bună este un telescop, cu care putem vedea mai multe lucruri din lumea din jurul nostru decât vedem cu ochii noștri”.

Așa este și cu cuvintele.