Eu,superfemeia!

Oana Vaideanu

Nu mi-a fost clar pana de curand ca eu am o imagine despre mine. Mi-am format-o in copilarie, urmarind ce ii place tatalui meu la mama mea si ce nu. Am tot observat cand se supara pe mama si cand nu si am folosit acele lucruri drept un indicator. Am ajuns la urmatoarea concluzie:

Scopul femeii in viata este sa se casatoreasca si sa aiba grija de copii si barbat.

Ca sa isi indeplineasca acest scop, trebuie sa o placa barbatii. Ca sa o placa barbatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa arate bine (slaba) si sa se aranjeze.

Sa faca mancare buna.

Sa faca ce spune barbatul si sa accepte ca el are nevoie de libertate.

Sa se descurce singura cu de toate (de la copii si treaba in casa pana la reparat masina si sigurantele).

Si asa mai departe.

Observat si facut. Eram slaba, aratam bine, stiam sa gatesc, stiam sa repar, eram independenta, ascultam… Si totusi nu eram fericita in relatia pe care o aveam. Mai mult, vedeam tot felul de barbati destepti si frumosi cu doamne care nu indeplineau toate aceste criterii si pareau sa fie bine in relatie, cel putin de ceva timp impreuna. Si ma intrebam cum de functioneaza si “femeile astea (care imi erau prietene) nu vad ca in felul asta o sa-i piarda“? A trecut ceva timp pana sa imi dau seama ca problema era de fapt la mine. Si ca eu lucram in fiecare zi ca sa mentin acea imagine, lucru care imi crea frustrare. Caci eu nu sunt nici pe departe slaba si frumoasa, sunt mai mult baietoasa si mancacioasa dar pentru ca fac sport, ma mentin in forma. Mancarea pe care o gatesc este foarte buna, insa sotului nu-i place sa manance mancare gatita. Va dati seama ce lupta am dus sa caut totusi sa gasesc ceva ce ii place, ca sa pot sa imi indeplinesc rolul. Cu libertatea nu a mers niciodata, parca o iau razna cand pleaca din tara si am senzatia ca nu se mai intoarce niciodata. De descurcat ma descurc cu toate, insa mi-ar placea sa pot sa aleg si daca vreau sa nu ma descurc intr-o zi, sa fie cineva sa ma ajute. Si aici incepe povestea despre cum am realizat ca am tot acest bagaj cu mine, care nu ma lasa sa ma bucur de viata.

Eram in Germania intr-o delegatie. Dupa multe sedinte si vorbit in germana, a venit seara. Urma sa zbor catre Munich sa ma intalnesc cu sotul meu acolo. Eram atat de obosita! El deja era acolo de trei zile, la relaxare. Il sun si il intreb daca vine sa ma ia de la aeroport. El spune ca nu, e departe si nu are chef sa mearga atata drum dus intors. Am simtit imediat o frustrare imensa care mergea spre furie. Pentru ca stiam ca din energia aceea nu ar fi iesit o discutie constructiva, i-am spus sa vorbim mai tarziu. M-a dus un coleg la hotel, am mancat, am baut un pahar de vin si m-am relaxat in soarele de toamna. Ma gandeam, oare de ce m-am enervat asa de tare? Am invatat din „Cele trei principii”  si cartile domnului Jack Pransky ca experienta noastra de viata se creeaza din interior spre exterior. Gandurile pe care alegem sa le activam ne dau anumite sentimente si in fiecare moment avem potentialul sa avem alt gand si o alta experienta de viata. Asa s-a intamplat si cu mine. Am inceput sa ma simt bine, gandindu-ma ce zi frumoasa am prins si ce bine ca pot sa ma bucur de ea. Din starea de liniste si relaxare mi-a venit ideea: Eu nu sunt o femeie care cere ajutor! Eu sunt o femeie puternica si independenta. Si de aici si frustrarea. Mi-as fi dorit mult sa-i spun sotului meu cat de obosita sunt si ce tare mi-as fi dorit sa vina sa ma astepte la aeroport, dar nu mi-ar fi stricat acest lucru imaginea mea de femeie independenta? Cand mi-am dat seama de asta… Adica eu stau suparata si obosita si nu ii cer sotului meu ajutorul pentru ca nu vreau sa creada ca sunt ”slaba” ca poate ma paraseste, sau nu stiu ce imi imaginam”. Cat de ridicol este asta? Realizand acest lucru frustrarea a disparut, m-am linistit ca prin minune, l-am sunat, i-am spus si a venit.

Toti avem o imagine pe care ne dorim ca altii sa o vada in noi. Daca nu constientizam acest lucru, in fiecare situatie din viata vom actiona ca sa sustinem acea imagine. Acest lucru reprezinta o povara greu de dus, pentru ca indiferent ce facem, noi nu putem controla ce gandesc ceilalti iar noi nu vom fi relaxati si linistiti ci in continua cautarea a aprobarii. Ati avut vreo experienta similara? Astept mesajele voastre!

EFECTELE SUPARARII

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului, care poate determina mari  neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat şi in propria ta viata.

 Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic .
De aceea nimeni nu poate face rau altuia, fara sa plateasca...

De profesie...parvenita

Pentru copii primul si cel mai important model este parintele, cu tot ceea ce este, face si reprezinta acesta. Pana acum ceva vreme raspunsul la intrebarea „ce meserie vrei sa ai cand vei fi mare” era invariabil legat de profesia parintilor. In „acele vremuri” parintele, cu tot cu profesie, inca reprezenta un model pentru copil. 

Poate pentru ca insusi parintele era multumit in mare masura de aceasta si o „prezenta” copilului intr-un anumit fel, pozitiv. Mai mult decat atat exista obiceiul ca parintii sa-si aduca urmasii la serviciu si sa le prezinte acestora „tainele” ocupatiei lor, sadind in felul acesta respectul copiilor pentru munca si oferindu-le prima „consiliere ocupationala”, strans legata de viitorul lor profesional-financiar-economic. A trecut vreme de atunci si timpurile s-au schimbat, parintii sunt din ce in ce mai putin un model demn de urmat (din diverse considerente specifice noului context socio-economic: lipsa de interes, de timp, de chef), profesia lor – si mai putin, astfel incat copii sunt nevoiti sa-si caute modele in alta parte.

 Nu este intamplator faptul ca mai multe sondaje legate de optiunile profesionale ale copiilor au indicat „profesii” de-a dreptul „interesante”: fotbalist, cantaret de muzica usoara/de petrecere, model-fotomodel, etc. Motivul alegerii acestor „profesii” este strans legat de mediatizarea lor excesiva si de prezentarea lor sub o aura de stralucire si bogatie greu de atins in alte domenii. In unele cazuri repondentii acelor sondaje au indicat persoane, mai mult decat profesii, confundand statutul cu personalitatea si cu valoarea.

Personalitatea, ca termen de mai larga utilizare, este dincolo, de suma calitatilor si capacitatilor unei persoane, legata de notiunea de valoare sociala a persoanei, de rolul si statutul pe care il are aceasta pentru societate. Desavarsirea unei persoane, implinirea si transformarea ei in personalitate, in membru marcant al societatii este un drum lung si anevoios ce inseamna ani si ani de educatie in nenumarate directii, ce ating obligatoriu etica, morala, eleganta, regulile de comportament si politete etc. Toate acestea umplu fiinta cu o valoare de netagaduit, transformand-o, perfectionand-o, in „cineva”, acel cineva care este dat drept exemplu, este citat, urmat, imitat, invidiat.

Pentru multi insa acest drum este inacceptabil si inaccesibil, o adevarata pierdere de timp, astfel incat apeleaza la varianta scurta a „devenirii”. Se transforma in prietena(ul), amantul(a), fostul(a), lui X, in care X de data asta, este o foarte mare cunoscuta, caci apare peste tot si are de toate, mai ales avere. Scurtul drum al parvenirii cuprinde o aventura (sau mai multe), o casatorie (mai lunga sau mai scurta) si repede (desigur) o progenitura, caci nu, progeniturile deschid baierele judecatorilor si ale partajului.  

Valoarea de sine este astfel inlocuita cu parvenitismul. Parvenitii umplu propriul gol de valoare si de realizare cu o parte din cea a persoanei de care s-au agatat: brusc au o modificare de comportament vecina cu personalitatea multipla – se dezic de trecut (inclusiv de familie), incercand (la propriu) sa-l stearga, dezvolta fel de fel de ciudatenii, denumite popular „fitze” – adica o falsa constructie, care in ochii celor care mai pot sa vada arata ridicolul situatiei. Transformarea este gata, avem o alta persoana, fara personalitate insa, o replicare a unui model artificial. Viata ne arata grotescul situatiei cand vedem aceste persoane in diverse ipostaze asa cum sunt ele de fapt, tzatze agramate cu pretentii lovite de amnezia propriului trecut. Dincolo de comicul amar avem insa persoane fara personalitate, fara valoare proprie, fara un continut care sa insemne ceva, pentru ei insisi sau pentru ceilalti, iar asta, fara indoiala este o tragedie, caci in adancul lor, vor stii intotdeauna adevarul

Sursa :Psihologul tau

Spovedania unui profesor de limba romana

un anonim de pe net

I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romana.

M-am dat mare si i-am marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana.

S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit "meeting reportul" primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic.

Sunt un "loser" care se incapataneaza sa gandeasca romaneste. Sa asculte muzica romaneasca de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.

Cand il aud pe regretatul Florian Pitis recitand versurile in "Fara cuvinte" imi dau lacrimile. Si realizez ca este un mesaj excelent pentru cei ce masacreaza limba romana:

Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista.

Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti zece tineri, nu as angaja mai mult de 2 sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt "project manageri", dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere...

Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior.

Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti "profi". Punct. Nici "cool" nu esti. Inca o data, punct.

Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un "loser". "Come on". Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "whatever""catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba.

In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. "Let's face it", nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket.

In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu "the significant other"...". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta.

M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii "focusat" pe ceva. Iar eu sunt "confused". Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi. "Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice.

Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. 

Aflu ca  "mindset "inseamna mentalitate. Ma linistesc.

Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza. Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali.

Vrem sa cunoastem totul, dar nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare.

Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca.

Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic.

Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"!

Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana! "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point?

In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

Cele 7 cauze spiritual-psihologice ale bolilor

Cauza a cincea – Nu degeaba se spune ca despre morti trebuie sa vorbim numai de bine. “

Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile  contacte, iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi. "Sudarea"  campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate
legile supreme.” (Serghei Nikolaevic Lazarev in cartea “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin”). Campurile mortilor si ale viilor trebuie clar delimitate. De asemenea, spune Lazarev, este gresit sa purtam sentimente de ranchiuna unei persoane decedate. 
Aceste sentimente de pica pot avea consecinte negative in lumea fizica (boli) si psihica (afectiuni psihice sau schimbari de personalitate) a celui care ramane.

Cele 7 cauze spiritual-psihologice ale bolilor

Cauza a doua - “Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea.”

“Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului, iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul”, afirma Lazarev in cartea sa. Inca din momentul sarcinii, intre mama si copil exista o legatura puternica realizata prin intermediul campului. Schimbarile negative din structura campului femeii pot cauza anumite suferinte si dureri in viata viitorului copil. Prin urmare, trairile emotionale ale mamei au repercusiuni asupra copilului.
Campul infoenergetic al parintilor este cel care determina destinul si personalitatea copilului chiar si inainte de conceptie. Indoielile cu privire la aducerea pe lume a unui copil, la fel ca si dorinta de a avea neaparat fata sau neaparat baiat afecteaza structurile campului viitorului copil. Aceste dorinte, chiar si nemanifestate la nivel verbal, pot da nastere unor deformari in campul structural al copilului.
De asemenea, Lazarev mai atribuie o cauza spirituala bolilor, o cauza mai putin vizibila. Afectiunile de sanatate de care sufera mama si prin care trebuie sa-si ispaseasca karma patrund in campul copilului. Karma mamei poate fi trecuta copilului, cauzand imbolnavirea acestuia. “Femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei, cat si ale barbatului, iar copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului”, adauga Lazarev. In schimb, „Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor”.

Cele 7 cauze spiritual-psihologice ale bolilor

 Serghei Nikolaevic Lazarev este un renumit bioenergetician rus contemporan, autor al cartii “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin”. In urma experientei sale in terapie si investigatii, cunoscutul bioenergetician aduce o viziune interesanta si controversata asupra bolilor, percepandu-le cauzele dintr-o perspectiva spirituala. Iata care sunt, in conceptia lui Lazarev, cele sapte cauze spirituale ale bolilor:

Cauza intai –“Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari”

Relatiile dintre oameni, este de parere S.N. Lazarev, sunt generate de niste coduri ale campurilor lor. Facand rau unei anumite persoane, faci rau de fapt intregului Univers, atacand practic structura bioenergetica a campului. Pentru a elimina supararea, trebuie sa te eliberezi de motivul supararii. Cere iertare celor care le-ai facut rau si incearca sa repari cumva raul facut voluntar sau involuntar. Altfel, mai devreme sau mai tarziu, acesta se va rasfrange asupra ta.
Daca ai gresit si ai facut ceva rau, singura modalitate de a scapa de karma faptei tale este aceea de a incerca sa-ti indrepti greseala, regretand-o cu adevarat si asigurandu-te ca nu o mai repeti niciodata. Cainta, spune Lazarev, “nu este un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile”.
Sentimentul jignirii adus celorlalti este o primejdie. Supararea trebuie eliberata, considera Lazarev. Nu doar ca il afecteaza pe cel care o acumuleaza, dar se poate rasfrange la nivel energetic asupra copiilor persoanei respective.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine…

Odata, pe inserate, un taran se aseza pe pragul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea serii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat; un om care trecea il vazu pe taranul nostru si se gandi:“Omu’ asta e fara gres un mare lenes, sta de pomana si cat e ziua de mare lancezeste pe pragul casei…La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi:

“Omu’ asta e un Don-Juan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste…”

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise:

“Omu’ asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna binemeritata…”

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Putem spune insa multe despre cei trei oameni care se indreptau spre sat: primul era un lenes, al doilea un om rau, iar al treilea un mare muncitor.

Tot ceea ce spui vorbeste despre tine… mai ales cand vorbesti despre altii !

Caracterul intre moralitate si interese materiale

Fiecare fapta a vietii, oricat de lipsita de importanta ar fi, isi are propria ei influenta in formarea caracterului. Un caracter bun este mai pretios decat posesiunile trecatoare, iar formarea acestuia este cea mai nobila lucrare in care se pot angaja oamenii. 

In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui "portret" psihic global .

In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce. Caracterul exprima valoarea morala, personala a omului, si a mai fost denumit si profilul psiho-moral al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistenta si stabilitate.

Caracterul nu este reprezentat de insusirile morale pe care ni le-a daruit Dumnezeu.

Acestea sunt talente pe care noi trebuie sa le dezvoltam si care vor forma un caracter nobil numai daca sunt cultivate in mod corespunzator. Un om poate tine in mana seminte pretioase, dar acele seminte nu sunt o livada de pomi fructiferi. Inainte de a deveni copac, samanta trebuie sa fie plantata. Mintea este gradina; caracterul constituie roadele.

Un caracter nobil si bine dezvoltat nu constituie o mostenire ereditara. El nu apare in mod intamplator, ci se dobandeste printr-un efort personal.

Dumnezeu ofera talente, capacitati intelectuale, dar noi ne formam caracterul. Caracterul se formeaza in batalii grele si aspre cu propriul eu.

Impotriva tendintelor ereditare trebuie lansate atacuri neintrerupte. Este necesar sa ne cercetam pe noi insine in mod riguros si nici o trasatura nefavorabila de caracter nu trebuie sa ramana necorectata. Nimeni sa nu zica: „Nu pot sa-mi corectez defectele de caracter”. Daca ajungi la o asemenea concluzie, veti esua in mod sigur in viata.

Imposibilitatea rezida in propria voastra alegere. Daca nu vrei, nu poti invinge. Adevarata dificultate izvoraste dintr-o inima corupta si nesfanta si din lipsa dispozitiei de a recunoaste adevarul.

Drum catre iubirea ideala !

Aproape toti aspiram sa intalnim acea fiinta minunata a carei prezenta va putea trezi in noi Magia, Misterul, Iubirea si Fericirea Fara Masura... Si, cu certitudine, "Ileana Cosanzeana" sau "Fat Frumos" exista! Dar ca sa putem atrage iubirea unor astfel de fiinte extraordinare, trebuie sa devenim noi insine un Fat Frumos sau o Ileana Cosanzeana... Nu exista alta cale!

Alegerile noastre exprima ceea ce suntem la un moment dat. 

O vrabie isi va alege intotdeauna ca pereche in viata o alta vrabie! Poate ca vrabia noastra viseaza la cantecele privighetorii, la calatoriile in tarile calde pe care le face o randunica sau la forta imperiala a zborului unui vultur, dar atunci cand va veni momentul unei alegeri ea va alege tot o vrabie ciufulita si galagioasa precum este ea, sperand ca universul de pene cenusii in care isi va continua existenta ii va aduce fericirea. O vrabie nu va putea face o alta alegere! Desigur, va fi incantata de trilurile privighetorii, va visa cu ochii deschisi la calatoriile fascinante peste mari si tari pe care le-ar putea face alaturi de o randunica, i-ar placea nespus sa se bucure de protectia unui vultur... In scurtele momente de relativa luciditate, mintea ii va spune ca o astfel de pasare va putea cu adevarat sa o implineasca dar, pana la urma, va simti sa aleaga la fel ca in trecut. Este inevitabil! O vrabie nu se va simti in largul ei decat in compania unei alte vrabii. Trilurile privighetorii o vor complexa, pana la urma; perspectiva unui zbor de mii de kilometri ii va taia orice elan; prezenta unui vultur o va umple de teama, pentru ca ea nu este dacat o vrabie!...

Si atunci in ce fel va putea o vrabie sa-si implineasca zborul interior? Doar transformandu-se! Pentru a se transforma insa e nevoie sa fie constienta, e nevoie ca in ea sa pulseze viu elanul catre albastrul cerului! 

Pentru a trai implinirea unei relatii superioare, vrabia va trebui sa isi alchimizeze in asa fel natura inferioara, prin identificare cu idealul pe care il are, incat sa devina ea insasi o privighetoare, o randunica, un vultur...

Revenind din aceasta alegorie, sa ne imaginam o scara de la unu la zece, in care la unu gasim omul primitiv, la cinci, omul obisnuit, iar la zece, fiinta care a atins desavarsirea. Luand in discutie conditia omului obisnuit, unul dintre laitmotivele lamentarilor acestuia va fi acela ca "nu stie cum se face", dar in toate relatiile pe care le-a avut nu a intalnit decat femei profitoare sau barbati neseriosi si mincinosi. De unde concluzia irefutabila ca toate femeile sunt usuratice, eufemistic vorbind, respectiv ca toti barbatii... s-au nascut in cotet.

Desigur, experienta trista si limitatoare a omului ne-constient nu poate fi un reper decat pentru adevarul sau mic si inconsistent. Dintr-o perspectiva mai inalta, putem intelege ca, atata vreme cat noi ramanem in aceeasi conditie existentiala, vom face aceleasi alegeri pe care le-am mai facut si acum douazeci de ani; si oricat de diafane vor fi proiectiile noastre, realitatea ne va lovi frontal si fara menajamente intr-o buna zi, daramand inca o data toate castelele de nisip pe care ni le-am construit.

Cum ar putea omul de la nivelul de constiinta al lui "cinci" sa aleaga cu toata fiinta, ca pereche in viata, omul de la nivelul "noua"?! Sunt lumi atat de diferite, cu atat de putine punti de trecere... Prin urmare, indiferent de sperantele sale, el va alege tot omul cu o conditie asemanatoare - omul de "cinci", de "sase" sau de "patru". Si chiar daca va avea ocazia sa stea in compania omenilor superiori aflati pe treptele cele mai inalte ale acestei scari, fiinta obisnuita nu ii va recunoaste. 

Da, isi va spune, poate: "ce om deosebit!" dar, la putin timp dupa aceea, se va arunca cu speranta tot in bratele unei fiinte care este dupa chipul si asemanarea sa. Iar acest ciclu al dezamagirilor va continua fara oprire pana in ziua in care, satula de suferinta, fiinta in cauza va ridica in sfarsit capul din mocirla si va privi catre cer pentru a gasi singurul reper fix care o poate calauzi cu adevarat prin aceasta lume iluzorie. Este momentul in care poate incepe centrarea in sine si ruperea conditionarilor intretinute cu inversunare atata amar de vreme. Este momentul in care procesul alchimic se poate demara, este clipa in care scanteia din sufletul acestei fiinte isi face simtita caldura!...

Acum poate incepe transformarea constienta; iar primul lucru care trebuie indepartat este frica de singuratate. Este un moment privilegiat in care este de preferat sa fii singur, indiferent de tristetile ce iti pot umbri pleoapele uneori. Ce-ai putea sa rezolvi ramanand intr-o relatie fara perspective? Trebuie sa fii puternic si determinat pentru ca nu este usor sa lupti cu toate atasamentele si conditionarile pe care le cari dupa tine, cu toate greselile care vor striga dupa compensare... 

Dar daca reusesti sa-ti mentii fata catre stele, Cerul iti va intinde mana si te va trage spre El! Si daca in aceste momente de gratie sufletul iti va fi inundat cu iubire adevarata, iubeste oricum, cu toata fiinta ta, si nu te preocupa foarte mult daca vei fi iubit la randul tau!

Gandeste-te la toate greselile stiute si nestiute pe care le-ai facut si nu te astepta sa obtii implinirea interioara fara obstacole; dar fii sigur ca iubirea pe care o vei lasa sa curga prin tine, si care nu este a ta, te va transforma, te va apropia tot mai mult de izvorul fericirii!

Iar intr-o buna zi vei fi un Om Nou... In acea zi vei intelege ca tu iti construiesti realitatea, ca fericirea adevarata este parte a naturii tale, ca nimic nu iti vine din exterior pentru ca tu esti Totul. In acea zi, o alta fiinta minunata ca tine te va cuprinde in bratele sale, iar tu o vei recunoaste ca fiind asemenea tie...

De aici totul devine o poveste magica cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, cu zboruri printre stele si regasire de Sine!... Dar doar de aici!

Cauza si efectul in viata

A fi capabil sa cunosti efectul pe care-l provoaca o cauza este o dovada de mare intelepciune. Daca-ti petreci viata lenevind si asteptand sa-ti pice totul din cer, n-ai sa culegi niciodata aceleasi lucruri ca cel care inventeaza si munceste continuu. Sunt atatia oameni preocupati sa-i invidieze pe altii, sa contemple succesul pe care-l au, resemnandu-se cu gandul ca ei nu vor avea niciodata aceasta sansa. Ei vor culege ce au semanat, mai precis, nimic.

Daca nu culegi destula dragoste in viata ta, cine a uitat s-o semene? Daca nu te bucuri de toata afectiunea pe care o doresti, cine a uitat s-o semene? A-ti demonstra afectiunea prin gesturi nu va determina in mod automat o recolta bogata de dragoste. Totul depinde de felul in care o faci. Aici este vorba de adevarata afectiune, adevarata dragoste, cea pe care o daruiesti din inima, fara a astepta nimic in schimb. Nu poti culege ceva din inima altora daca iubesti cu capul. Daca vrei sa schimbi efectele si reactiile din viata ta, tot ce ai de facut e sa schimbi cauza. Observa ceea ce culegi si adu-ti aminte ce ai semanat. Inevitabil, vei gasi cauza.

Omul isi complica deseori viata in fata simplitatii.

Se indoieste, isi face griji si se simte derutat pentru a se regasi, in final, tot in punctul de plecare. Si, pe tot parcursul acestui drum, s-a confruntat cu o multime de lucruri neplacute pe care le-ar fi putut evita daca ar fi cautat de la inceput in el insusi. Raspunsul este intotdeauna acolo. 

“ Reactioneaza creativ la prezent”- Osho

“Un tanar s-a intors la facultate cu diploma de doctor. Batranul sau tata, care era tot doctor, abia il astepta, caci era obosit, muncise o viata.

Avea trei fii studenti la medicina, si daca se intorcea macar unul, acesta putea sa-i ia locul si sa-i intretina pe ceilalti doi in facultate.

Iar tanarul a spus imediat: – Fii linistit, odihneste-te, o sa am eu grija.

In a treia zi dupa intoarcerea acasa s-a dus la tatal sau si i-a spus: -Tata, am vindecat-o pe femeia pe care tu o tratai de treizeci de ani.

Tatal a spus: – Tampitule! Femeia asta ti-a platit tie studiile, si le platea si pe ale fratilor tai. Eu o tineam in starea asta. Era o femeie foarte bogata si isi putea permite sa fie bolnava.”

Sa tragem concluziile de rigoare si sa ne gandim daca ne permitem sa mai fim bolnavi si cine are interesul sa ne tina bolnavi. Poate ca a sosit momentul sa ne gandim la sanatate si sa o cultivam

Reguli pentru a fi Om :

1. Vei primi un trup. Poate sa iti placa sau il poti detesta, insa va fi al tau pentru intreaga calatorie pe care o faci pe Pamant de aceasta data. Cum il tratezi depinde numai de tine.

2. In fiecare zi vei primi o lectie pentru ca esti inscris la cursul full time numit VIATA. Poate sa iti placa lectia sau sa o consideri irelevanta ori prosteasca, dar in fiecare zi o lectie va aparea intr-o forma oarecare. Ai zilnic ocazia sa inveti din aceste lectii. Ele se vor repeta regulat, pana cand experienta necesara tie va fi pe deplin asimilata.

3. Nu exista greseli; exista numai lectii. Cresterea este un proces de incercare si eroare - se numeste experimentare. Experimentele esuate sunt la fel de mult parte din proces ca si cele care la un moment dat reusesc.

4. Deseori o lectie invatata va aparea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizata fata de forma originala in care a fost invatata tocmai pentru a te testa daca ai invatat bine.

5. Invatarea lectiilor nu se termina. Nu exista nici o parte a vietii care sa nu contina lectii. Daca mai traiesti inseamna ca mai ai lectii de invatat. Cainii batrani poate ca nu mai invata trucuri noi, dar oamenii batrani cu siguranta mai pot invata lucruri noi.

6. Nu exista un loc mai bun decat AICI. Cand notiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obtine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arata mai bine decat AICI.

7. Ceilalti nu sunt decat niste oglinzi pentru tine. Nu poti sa iubesti sau sa urasti ceva la o alta persoana fara ca acel aspect sa fie o parte din tine pe care o iubesti sau o urasti. Din nou iata o ocazie sa mai inveti inca o lectie.

8. Ce faci cu viata ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele si resursele sa o modelezi asa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lectiilor pe care le-ai primit zilnic.

9. Ai deja toate raspunsurile. Raspunsurile la toate intrebarile vietii sunt deja in tine, tot ceea ce trebuie sa faci este sa te uiti inauntru, sa asculti si sa ai incredere. A te ruga inseamna sa ceri raspunsuri, a medita inseamna sa le asculti.

CEL MAI PROBABIL VEI UITA TOATE ACESTE REGULI.

NU TE DESCURAJA!

VIATA VA AVEA GRIJA SA TI LE REAMINTEASCA DE FIECARE DATA!

PENTRU CA AZI E LUNI.....

va sugerez sa cititi si sa  ganditi pozitiv urmand :

DECALOGUL SENINATATII

 

1.      Doar pentru astazi imi propun sa incerc sa traiesc doar prezentul, fara sa vreau sa rezolv toate problemele vietii mele deodata.

2.      Doar pentru astazi imi propun sa am grija maxima de aspectul meu: galant in maniere, nu voi critica pe nimeni si nu voi pretinde sa imbunatatesc sau sa pun la punct pe nimeni, ci doar pe mine insumi.

3.      Doar pentru astazi imi propun sa fiu fericit, având certitudinea ca am fost creat pentru a fi fericit, nu numai pe lumea cealalalta, ci si pe lumea asta.

4.      Doar pentru astazi imi propun sa ma adaptez situatiilor fara sa pretind ca acestea sa se adapteze dorintelor mele.

5.      Doar pentru astazi imi propun sa dedic 10 minute din timpul meu unei lecturi bune, amintindu-mi ca, asa cum alimentele sunt necesare vietii trupesti, asa si lectura este necesara vietii sufletesti.

6.      Doar pentru astazi imi propun sa fac o fapta buna si nu voi spune nimanui.

7.      Doar pentru astazi imi propun sa fac cel putin un lucru pe care, de obicei, nu vreau sa il fac, iar daca ma voi simti jignit, ma voi stradui sa nu afle nimeni.

8.      Doar pentru astazi imi propun sa fac un program detaliat; poate ca nu ma voi tine strict de el, dar il voi redacta si ma voi feri de doua nenorociri: graba si nehotarârea.

9.      Doar pentru astazi imi propun sa cred cu tarie ca, indiferent daca situatiile demonstreaza contrariul, Dumnezeu are grija de mine ca si cum as fi singurul pe lumea asta.

10.  Doar pentru astazi imi propun sa nu imi fie teama; si mai ales nu imi va fi teama sa ma bucur de ceea ce este frumos si sa cred in bunatate.

Sa aveti  o saptamana  frumoasa si plina de impliniri!

Anyway

People are often unreasonable, illogical, and self-centered.
Forgive them anyway.

If you are kind, people may accuse you of selfish, ulterior motives.
Be kind anyway.

If you are successful, you will win some false friends and some true enemies.
Succeed anyway.

If you are honest and frank, people may cheat you.
Be honest and frank anyway.

What you spend years building, someone could destroy overnight.
Build anyway.

If you find serenity and happiness, they may be jealous.
Be happy anyway.

The good you do today, people will often forget tomorrow.
Do good anyway.

Give the world the best you have, and it may never be enough.
Give the world the best you've got anyway.

You see, in the final analysis, it is between you and God.
It was never between you and them anyway.

- Mother Teresa -

Pilda pentru orgoliosi

Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care  se afla   - (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel, spunand: "E foarte bine!"                                                                                   

Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul  incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat  si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" .                                                                                                                                                           

La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca  prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare.                                                                                                                                                                
Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare".                                                                                                                           
Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance  pe nimeni care nu era....intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege.  La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare  cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat.
                                                                                                             
"Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca  patania cu canibalii.                                                                                                                               
  "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost  urat din partea mea sa fac acest lucru."                                   
  "Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!".                                                                                                 
  "Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?".                                     
  "Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine."                                                                                                                                                       
  Indiferent in ce situatie te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea

Gandul zilei!

Imagineaza-ti  viata  ca pe  o boala incurabila ! Cred ca numai asa vei putea trai  fiecare clipa la maxim cu bucurie infinita, cu pasiune asa cum de fapt ar trebui traita.

 Timpul este neiertator si trece mai repede ca oricand, si-atunci nu cred ca merita sa ne ingropam in griji si probleme existentiale meschine cand putem in schimb sa fim optimisti si plini de energie oricat de greu ne-ar fi. Vindecarea sufletului sta in vointa noastra! Vindecarea trupului sta in creierul nostru! 

Daca vei constientiza asta, viata va fi mult mai usoara si mult mai frumoasa.

Scrie..!

        E bine sa iti faci timp din cand in cand pentru a fi recunoscator pentru tot ceea ce viata ti-a oferit.

       

       Scrie pe ceva tot ce iti vine in minte si consideri ca te poate face recunoscator.

Ai un acoperis deasupra capului, electricitate, mancare?

        Scrie-le pe toate !

In final vei avea o surpriza cand vei vedea cat de lunga este de fapt aceasta lista.

       Scoate aceasta lista ori de cate ori simti ca deprimarea iti da tarcoale sau simti ca viata te zguduie.

       Ea te va ajuta sa vezi macar o parte din lucrurile pozitive din viata ta si sa te bucuri de lucruri pe care multi oameni nu le au. 

       Ea te va ajuta de asemenea sa ai o atitudine pozitiva si o incredere mai mare in viitor. 

Pregatirea mentala

Totul functioneaza mai bine, atunci cand vei pune mintea ta pe primul loc!

De ce oare oamenii asteapta pana in ultima clipa sa rezolve o situatie de urgenta, de ce  sindromul "Am nevoie de asta  ieri ! "  devine din ce in ce mai puternic in societatea noastra in viata noastra ?   

Avem foarte multe instrumente de instruire si informare la indemana, si totusi  stam pana in ultima secunda, pentru a ne rezolva niste situatii, sau a duce la indeplinire o actiune..... 

Oare starea asta de lucruri  duce si ea ca actiune la comprimarea timpului? 

Cu siguranta , dupa parerea mea, da!

Oare acest mod  agitat de a activa in viata cotidiana ne face sa traim la limita, unele actiuni? Si aici eu cred ca , da!

Ce ar fi daca atitudinea asta am schimba-o putin! 

Daca  acest tip de  „agitatie” –„Trebuie sa am asta acum!!!” – am schimba-o cu "Asta trebuie sa o termin sau sa o am peste trei zile".....?

In primul rand cred ca rezultatul oricarei actiuni supuse acestui stil, ar fi unul  incredibil de bun. Nu ar scapa nici un detaliu, nu ar sari nici o etapa a rezolvarii...Iar reprosuri nu vor fi de nici un fel!

Este simplu, lucrurile trebuie gandite un pic in avans, cu  relaxare . Nu trebuie sa faci vreo operatie pe creier ca sa faci asta. Trebuie doar sa renunti la  precipitari. Trebuie doar ca atunci cand  apare ceva la orizont de rezolvat nu trebuie asteptat pana in ultima secunda.... Cred ca a renunta la „ei, mai este destul timp pana atunci!” ar duce la mult mai multa relaxare si  cu siguranta vei avea mai mult timp pentru tine. 

In plus esti in permanenta pregatit pentru orice neprevazut. 

Nu?!

Din nou despre prietenie....

Pentru mine, cele mai bune relatii sunt cele in care  nu ai nevoie de nimic de la o persoana, decat a fi un bun prieten si loial.

Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare.                                 Antoine de Saint-Exupery