ÎN VIAȚĂ NIMIC NU ESTE GRATIS, TOTUL SE PLĂTEȘTE

 Nimeni nu trăiește gratuit.

Cu toții trebuie să dăm ceva pentru a obține ceva. Nu vorbim despre câțiva bănuți ici și colo, ci despre lucrurile mari: Timp, Energie, Iubire.

Timpul este cea mai valoroasă dintre toate resursele. Avem doar o cantitate fixă ​​în fiecare zi și este ceva ce nu poate fi înlocuit.

Deci, când îți petreci timpul cu cineva sau cu altceva, la ce renunți cu adevărat? La timpul tău.

Iubirea este, de asemenea, prețioasă, dar într-un mod diferit fața de timp. Deși este nevoie de timp, energie și bani pentru a câștiga dragostea cuiva- nu există nicio limită pentru câtă dragoste avem nevoie ca ființe umane.

Timpul este o resursă care poate fi limitată, dar dragostea, niciodată.

Unii oameni nu-și apreciază cu adevărat timpul și vor lua decizii proaste pentru a petrece timpul cu oamenii nepotriviți lor.

Alții sunt prea lacomi pentru a vedea avantajele petrecerii timpului lor în relații semnificative. Oricare ar fi motivul luării acestor decizii, persoana care renunță la timpul său nu va primi nimic în schimb - cu excepția regretului.

Făcând acest lucru, persoana care renunță la timpul său de fapt moare un pic în fiecare zi. În viață nimic nu este gratuit, totul are un preț. În schimb, câteva minute petrecute împărtășind un zâmbet cu o altă persoană sau ajutând pe cineva care chiar are nevoie , vă va ridica spiritul și vă va îmbunătăți calitatea vieții mai mult decât ore de vizionare la televizor fără rost, sau statul pe internet .

Cel mai rău lucru pe care îl poți face este să-ți petreci tot timpul pe relații lipsite de sens, cu oameni care iau, fără să dea înapoi din timpul lor. Nu este vina lor, ci doar reacționează la semnalele pe care le trimiți. Dacă le oferi oamenilor ceea ce vor, ei vor dori mai mult de la tine.

Dacă timpul tău este limitat și resursa cea mai valoroasă - nu-l pierde în relații care provoacă doar durere.

Eu,superfemeia!

Oana Vaideanu

Nu mi-a fost clar pana de curand ca eu am o imagine despre mine. Mi-am format-o in copilarie, urmarind ce ii place tatalui meu la mama mea si ce nu. Am tot observat cand se supara pe mama si cand nu si am folosit acele lucruri drept un indicator. Am ajuns la urmatoarea concluzie:

Scopul femeii in viata este sa se casatoreasca si sa aiba grija de copii si barbat.

Ca sa isi indeplineasca acest scop, trebuie sa o placa barbatii. Ca sa o placa barbatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa arate bine (slaba) si sa se aranjeze.

Sa faca mancare buna.

Sa faca ce spune barbatul si sa accepte ca el are nevoie de libertate.

Sa se descurce singura cu de toate (de la copii si treaba in casa pana la reparat masina si sigurantele).

Si asa mai departe.

Observat si facut. Eram slaba, aratam bine, stiam sa gatesc, stiam sa repar, eram independenta, ascultam… Si totusi nu eram fericita in relatia pe care o aveam. Mai mult, vedeam tot felul de barbati destepti si frumosi cu doamne care nu indeplineau toate aceste criterii si pareau sa fie bine in relatie, cel putin de ceva timp impreuna. Si ma intrebam cum de functioneaza si “femeile astea (care imi erau prietene) nu vad ca in felul asta o sa-i piarda“? A trecut ceva timp pana sa imi dau seama ca problema era de fapt la mine. Si ca eu lucram in fiecare zi ca sa mentin acea imagine, lucru care imi crea frustrare. Caci eu nu sunt nici pe departe slaba si frumoasa, sunt mai mult baietoasa si mancacioasa dar pentru ca fac sport, ma mentin in forma. Mancarea pe care o gatesc este foarte buna, insa sotului nu-i place sa manance mancare gatita. Va dati seama ce lupta am dus sa caut totusi sa gasesc ceva ce ii place, ca sa pot sa imi indeplinesc rolul. Cu libertatea nu a mers niciodata, parca o iau razna cand pleaca din tara si am senzatia ca nu se mai intoarce niciodata. De descurcat ma descurc cu toate, insa mi-ar placea sa pot sa aleg si daca vreau sa nu ma descurc intr-o zi, sa fie cineva sa ma ajute. Si aici incepe povestea despre cum am realizat ca am tot acest bagaj cu mine, care nu ma lasa sa ma bucur de viata.

Eram in Germania intr-o delegatie. Dupa multe sedinte si vorbit in germana, a venit seara. Urma sa zbor catre Munich sa ma intalnesc cu sotul meu acolo. Eram atat de obosita! El deja era acolo de trei zile, la relaxare. Il sun si il intreb daca vine sa ma ia de la aeroport. El spune ca nu, e departe si nu are chef sa mearga atata drum dus intors. Am simtit imediat o frustrare imensa care mergea spre furie. Pentru ca stiam ca din energia aceea nu ar fi iesit o discutie constructiva, i-am spus sa vorbim mai tarziu. M-a dus un coleg la hotel, am mancat, am baut un pahar de vin si m-am relaxat in soarele de toamna. Ma gandeam, oare de ce m-am enervat asa de tare? Am invatat din „Cele trei principii”  si cartile domnului Jack Pransky ca experienta noastra de viata se creeaza din interior spre exterior. Gandurile pe care alegem sa le activam ne dau anumite sentimente si in fiecare moment avem potentialul sa avem alt gand si o alta experienta de viata. Asa s-a intamplat si cu mine. Am inceput sa ma simt bine, gandindu-ma ce zi frumoasa am prins si ce bine ca pot sa ma bucur de ea. Din starea de liniste si relaxare mi-a venit ideea: Eu nu sunt o femeie care cere ajutor! Eu sunt o femeie puternica si independenta. Si de aici si frustrarea. Mi-as fi dorit mult sa-i spun sotului meu cat de obosita sunt si ce tare mi-as fi dorit sa vina sa ma astepte la aeroport, dar nu mi-ar fi stricat acest lucru imaginea mea de femeie independenta? Cand mi-am dat seama de asta… Adica eu stau suparata si obosita si nu ii cer sotului meu ajutorul pentru ca nu vreau sa creada ca sunt ”slaba” ca poate ma paraseste, sau nu stiu ce imi imaginam”. Cat de ridicol este asta? Realizand acest lucru frustrarea a disparut, m-am linistit ca prin minune, l-am sunat, i-am spus si a venit.

Toti avem o imagine pe care ne dorim ca altii sa o vada in noi. Daca nu constientizam acest lucru, in fiecare situatie din viata vom actiona ca sa sustinem acea imagine. Acest lucru reprezinta o povara greu de dus, pentru ca indiferent ce facem, noi nu putem controla ce gandesc ceilalti iar noi nu vom fi relaxati si linistiti ci in continua cautarea a aprobarii. Ati avut vreo experienta similara? Astept mesajele voastre!

EFECTELE SUPARARII

Supararea este una din cele mai raspandite incalcari ale legilor universului, care poate determina mari  neplaceri in viata, atat a celui pe care te superi, cat şi in propria ta viata.

 Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem in atmosfera, din punct de vedere vibratoriu: ganduri, vorbe, dorinte, fapte, sentimente se intorc la noi producand efecte perturbatoare in campul nostru energetic .
De aceea nimeni nu poate face rau altuia, fara sa plateasca...

Cele 7 cauze spiritual-psihologice ale bolilor

 Serghei Nikolaevic Lazarev este un renumit bioenergetician rus contemporan, autor al cartii “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin”. In urma experientei sale in terapie si investigatii, cunoscutul bioenergetician aduce o viziune interesanta si controversata asupra bolilor, percepandu-le cauzele dintr-o perspectiva spirituala. Iata care sunt, in conceptia lui Lazarev, cele sapte cauze spirituale ale bolilor:

Cauza intai –“Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari”

Relatiile dintre oameni, este de parere S.N. Lazarev, sunt generate de niste coduri ale campurilor lor. Facand rau unei anumite persoane, faci rau de fapt intregului Univers, atacand practic structura bioenergetica a campului. Pentru a elimina supararea, trebuie sa te eliberezi de motivul supararii. Cere iertare celor care le-ai facut rau si incearca sa repari cumva raul facut voluntar sau involuntar. Altfel, mai devreme sau mai tarziu, acesta se va rasfrange asupra ta.
Daca ai gresit si ai facut ceva rau, singura modalitate de a scapa de karma faptei tale este aceea de a incerca sa-ti indrepti greseala, regretand-o cu adevarat si asigurandu-te ca nu o mai repeti niciodata. Cainta, spune Lazarev, “nu este un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile”.
Sentimentul jignirii adus celorlalti este o primejdie. Supararea trebuie eliberata, considera Lazarev. Nu doar ca il afecteaza pe cel care o acumuleaza, dar se poate rasfrange la nivel energetic asupra copiilor persoanei respective.