ORGOLIUL SI INFATUAREA:BARIERE EMOȚIONALE !

    Trăim într-o lume în care mulți dintre cei din jurul nostru sunt prizonieri ai propriilor iluzii despre sine. Orgoliul și infatuarea devin armurile lor, protejându-i de vulnerabilitate, dar, paradoxal, îndepărtându-i de ceea ce e mai frumos în viață: iubirea, empatia și conexiunea autentică. Observ oameni cu privirile ridicate, zâmbete reci și dispreț față de tot ceea ce nu se aliniază cu propria lor imagine exagerată. Acești indivizi, care văd modestia și compasiunea ca pe slăbiciuni, suferă în tăcere, neconștientizând singurătatea în care trăiesc.

    Orgoliul, o forță subtilă, dar devastatoare, le interzice să greșească sau să ceară iertare. Distruge punțile dintre oameni, ridicând ziduri invizibile care fură dreptul de a fi umani și de a fi fericiți. Un om dominat de orgoliu nu poate iubi cu adevărat, căci iubirea presupune vulnerabilitate, iar el refuză să își arate slăbiciunile. Lipsa manierelor și a educației de acasă devine adesea o reflexie a acestui orgoliu. Acești oameni cred că nu au nevoie de normele de bază ale conviețuirii sociale, simțindu-se superiori, și astfel permit cuvinte dure și comportamente grosolane, rănind fără milă.

    Este dureros să fii înconjurat de astfel de oameni. Încercările de a deschide un dialog autentic sunt întâmpinate cu dispreț sau indiferență. Orgoliul le îngheață inimile și le întunecă mințile. Fiecare moment în care refuză bunătatea este un pas mai departe de căldura umană pe care, în adâncul lor, o caută. Educația, bunul simț și manierele sunt punți de conectare, manifestări ale respectului reciproc care ne reamintesc că fiecare dintre noi este valoros.

    Ceea ce este trist în toată această dinamică este că acești oameni rămân singuri, izolați nu pentru că ceilalți nu ar dori să se apropie de ei, ci pentru că refuză să coboare zidurile pe care și le-au ridicat. Dacă ar putea să vadă dincolo de orgoliul lor și să își permită vulnerabilitatea, poate ar descoperi frumusețea simplă a vieții: o inimă sinceră, o mână întinsă într-un gest de prietenie, o vorbă bună spusă la momentul potrivit.

    Mă întristează să văd oameni care nu reușesc să își deschidă inimile, conștientizând cât de mult pierd în acest proces. Sper ca, într-o zi, vor realiza că adevărata forță constă în vulnerabilitate, iar adevărata măreție se manifestă prin modestie și respect față de ceilalți. Să nu uităm că, dincolo de orgoliu și infatuare, autenticitatea și bunătatea sunt acele legături care ne unesc, ajutându-ne să devenim versiuni mai complete și mai împlinite ale noastre.

 

ÎNDRĂZNEȘTE SĂ GREȘEȘTI!

 

    A greși este un fapt suficient de curajos pentru a ieși din zona de confort și pentru a-ți schimba viața sau, cel puțin, pentru a încerca noi experiențe.. Asta e corect!

     Adevărul nu te eliberează întotdeauna, dar uneori ușurează lucrurile. De aceea, va trebui să îndrăznești să greșești, mai ales dacă vrei să se schimbe lucrurile.

    Știi că nu ar trebui să suporți unele situații cu care ai de-a face, dar nu vrei să fii acea persoană care schimbă lucrurile .

    Vrei să fii schimbarea pentru că este ceea ce ai nevoie, dar și pentru că este ceea ce este corect.

    Acesta este motivul pentru care trebuie să îndrăznești să greșești și să nu îți fie frică să faci ceea ce trebuie să faci pentru a-ți ușura viața.

    Chiar dacă nu ai idee exact de ce lucruri a-i putea fi capabil, este timpul să încerci.

Eu,superfemeia!

Oana Vaideanu

Nu mi-a fost clar pana de curand ca eu am o imagine despre mine. Mi-am format-o in copilarie, urmarind ce ii place tatalui meu la mama mea si ce nu. Am tot observat cand se supara pe mama si cand nu si am folosit acele lucruri drept un indicator. Am ajuns la urmatoarea concluzie:

Scopul femeii in viata este sa se casatoreasca si sa aiba grija de copii si barbat.

Ca sa isi indeplineasca acest scop, trebuie sa o placa barbatii. Ca sa o placa barbatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Sa arate bine (slaba) si sa se aranjeze.

Sa faca mancare buna.

Sa faca ce spune barbatul si sa accepte ca el are nevoie de libertate.

Sa se descurce singura cu de toate (de la copii si treaba in casa pana la reparat masina si sigurantele).

Si asa mai departe.

Observat si facut. Eram slaba, aratam bine, stiam sa gatesc, stiam sa repar, eram independenta, ascultam… Si totusi nu eram fericita in relatia pe care o aveam. Mai mult, vedeam tot felul de barbati destepti si frumosi cu doamne care nu indeplineau toate aceste criterii si pareau sa fie bine in relatie, cel putin de ceva timp impreuna. Si ma intrebam cum de functioneaza si “femeile astea (care imi erau prietene) nu vad ca in felul asta o sa-i piarda“? A trecut ceva timp pana sa imi dau seama ca problema era de fapt la mine. Si ca eu lucram in fiecare zi ca sa mentin acea imagine, lucru care imi crea frustrare. Caci eu nu sunt nici pe departe slaba si frumoasa, sunt mai mult baietoasa si mancacioasa dar pentru ca fac sport, ma mentin in forma. Mancarea pe care o gatesc este foarte buna, insa sotului nu-i place sa manance mancare gatita. Va dati seama ce lupta am dus sa caut totusi sa gasesc ceva ce ii place, ca sa pot sa imi indeplinesc rolul. Cu libertatea nu a mers niciodata, parca o iau razna cand pleaca din tara si am senzatia ca nu se mai intoarce niciodata. De descurcat ma descurc cu toate, insa mi-ar placea sa pot sa aleg si daca vreau sa nu ma descurc intr-o zi, sa fie cineva sa ma ajute. Si aici incepe povestea despre cum am realizat ca am tot acest bagaj cu mine, care nu ma lasa sa ma bucur de viata.

Eram in Germania intr-o delegatie. Dupa multe sedinte si vorbit in germana, a venit seara. Urma sa zbor catre Munich sa ma intalnesc cu sotul meu acolo. Eram atat de obosita! El deja era acolo de trei zile, la relaxare. Il sun si il intreb daca vine sa ma ia de la aeroport. El spune ca nu, e departe si nu are chef sa mearga atata drum dus intors. Am simtit imediat o frustrare imensa care mergea spre furie. Pentru ca stiam ca din energia aceea nu ar fi iesit o discutie constructiva, i-am spus sa vorbim mai tarziu. M-a dus un coleg la hotel, am mancat, am baut un pahar de vin si m-am relaxat in soarele de toamna. Ma gandeam, oare de ce m-am enervat asa de tare? Am invatat din „Cele trei principii”  si cartile domnului Jack Pransky ca experienta noastra de viata se creeaza din interior spre exterior. Gandurile pe care alegem sa le activam ne dau anumite sentimente si in fiecare moment avem potentialul sa avem alt gand si o alta experienta de viata. Asa s-a intamplat si cu mine. Am inceput sa ma simt bine, gandindu-ma ce zi frumoasa am prins si ce bine ca pot sa ma bucur de ea. Din starea de liniste si relaxare mi-a venit ideea: Eu nu sunt o femeie care cere ajutor! Eu sunt o femeie puternica si independenta. Si de aici si frustrarea. Mi-as fi dorit mult sa-i spun sotului meu cat de obosita sunt si ce tare mi-as fi dorit sa vina sa ma astepte la aeroport, dar nu mi-ar fi stricat acest lucru imaginea mea de femeie independenta? Cand mi-am dat seama de asta… Adica eu stau suparata si obosita si nu ii cer sotului meu ajutorul pentru ca nu vreau sa creada ca sunt ”slaba” ca poate ma paraseste, sau nu stiu ce imi imaginam”. Cat de ridicol este asta? Realizand acest lucru frustrarea a disparut, m-am linistit ca prin minune, l-am sunat, i-am spus si a venit.

Toti avem o imagine pe care ne dorim ca altii sa o vada in noi. Daca nu constientizam acest lucru, in fiecare situatie din viata vom actiona ca sa sustinem acea imagine. Acest lucru reprezinta o povara greu de dus, pentru ca indiferent ce facem, noi nu putem controla ce gandesc ceilalti iar noi nu vom fi relaxati si linistiti ci in continua cautarea a aprobarii. Ati avut vreo experienta similara? Astept mesajele voastre!

PILDA ZILEI

 

Cel ce insala

        
  Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?

- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa.
A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic. In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."

 sursa : Crestin Ortodox

Darul

Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.

Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.

In seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: „Felicitari, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. Insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta.

Dezamagirea i s-a transformat in manie.

- Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera,parasind definitiv casa tatalui sau.

Anii au trecut. Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. Intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.

Insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.

La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT – scria in litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta de ani de zile in garaj. 

De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt „impachetate" cum ne-am asteptat ?

Griji

Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

In cautarea iubirii!

 Traia odata o fata singuratica ce cauta cu disperare iubirea. Intr-o zi pe cand se plimba prinpadure ea a gasit acolo doua pasarele cantatoare. Ea le-a luat acasa si le-a pus pe amandoua intr-o colivie. Fata le-a dat de mancare si in scurt timp pasarile au inceput sa creasca in puteri. In fiecare dimineata ele o trezeau si o salutau cu un cantec minunat.  Fata simtea o iubire profunda pentru pasari. Ei ii placeau atat de mult cantecele pasarilor incat si-ar fi dorit ca melodiile acestora sa dureze o vesnicie .

Intr-o zi fata a lasat usa coliviei deschisa.Pasarea cea mai mare si mai puternica dintre ele,a zburat atunci iesind afara din colivie.
Fata a urmarit-o in timp ce se rotea in aer in jurul ei.Fetei ii era frica ca pasarea avea sa zboare si sa nu se mai intoarca.Astfel ca,in momentul in care pasarea se apropie de ea,ea o prinse brusc si cu salbaticie din zbor.A apucat-o si a tinut-o apoi strans in maini.Inima ei se bucura acum de succesul pe care il reputase.Dar,imediat a simtit ca pasarea pe care o tinea strans in mainile ei nu mai opunea rezistenta si nu se mai misca.Ea a deschis atunci mana,uitandu-se atunci cu spaima si infrigurare la pasarea moarta.Apucarea brusca,cauzata de iubirea ei disperata o omorase.

Fata a observat apoi cealalta pasare,iesind si ea afara pe usa coliviei.A vazut nevoia acesteia de libertate,nevoia de a zbura pe cerul albastru si liber.Ea luat pasarea in maini si a ridicat-o incet deasupra capului.Pasarea si-a luat apoi zborul.
S-a invartit odata,de doua ori,de trei ori…Fata a privit cu incantare bucuria pasarii aflata in libertate.Inima ei nu se mai gandea la pierdere.Ea vroia ca pasarea ei sa fie fericita.Dintr-o data,pasarea zbura mai aproape si mai aproape si pana la urma se aseza pe umarul fetei.Aici incepu sa cante cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodata fata.

Cea mai rapida cale de a pierde dragostea cuiva este aceea de o tine prea strans! Cea mai buna modalitate de a o pastra este de a-i da aripi!.....

Femeia sau barbatul care sufera de gelozie si sunt suparaciosi ,  ataca in plan subtil partenerul sau. 

In aceasta situatie sotul (sotia) , iubitul (iubita) -fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor....

Rasplata

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. 

Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

-Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.

- Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:

- Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.

N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

- Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?

- Nu! - a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate ... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

- Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?

- Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"

CrestinOrtodox.ro 

“Ignoranţa responsabilităţilor din viaţa ta!”

(parabola)

 

Erau intr-o biserica 4 oameni pe care ii chemau: Toatalumea, Cineva, Orisicine si Nimeni.

Biserica avea careva responsabilitati spirituale si financiare si Toatalumea a fost chemata ca sa ajute. Toatalumea a fost convinsa ca Cineva va ajuta.  Orisicine putea ajuta. Dar stiti cine a ajutat? Nimeni. Astfel s-a ajuns ca Toatalumea sa dea vina pe cineva, cind nimeni nu a facut ceva ce putea face Orisicine.

Biserica avea nevoie de oameni sa ajute la lucru si Cineva a fost rugat sa ajute. Dar Cineva s-a suparat din cauza ca Orisicine putea sa faca asta, pentru ca de fapt asta era responsabilitatea lui Toatalumea.  La final, lucrarea a fost data lui Nimeni si asta a facut o treba minunata.

Si asa mergeau lucrurile in biserica respectiva. Oricind era ceva de facut, Nimeni era mereu acolo. Nimeni mergea la bolnavi. Nimeni impartasea credinta. Nimeni era un membru credincios.

La sfirsit, Cineva a parasit biserica si impreuna cu el a plecat Orisicine si Toatalumea. Ghiciti cine a mai ramas in biserica???? NIMENI.

Morala mea:

De multe ori un “nimeni” este mai credincios si mai onest decat oricare alta persoana. De multe ori un “nimeni” iti este bun prieten, si iti este alaturi in clipe grele fara sa aibe pretentii sau sa se impauneze cu realizarile lui. De multe ori cand “cineva” cu pretentii de superior calca moralitatea si bunul simt, un “nimeni” va zambi amar si va astepta cu multa rabdare, clipa cand adevarul va iesi la suprafata pentru a-si dovedi bunatatea si  sinceritatea. Intotdeauna  exista  un “nimeni” care in ciuda umilintelor ce le indura, in ciuda “micimii” lui este cel mai sincer si cel mai bun ajutor pentru cei  pe care ii iubeste neconditionat!...

POVESTEA OCHILOR

O poveste trista dar adevarata! Cititi si printre randuri, si parte din voi veti regasi  cu siguranta inlauntrul vostru, in sertarasul ala ascuns al sufletului vostru,  o astfel de poveste proprie! Cati dintre voi aveti curajul macar o data la un an sa infruntati  acest adevar? Greselile ne apartin, le ducem cu noi  de la inceput pana la sfarsit, numai ca foarte multi se ascund, refuza sa si le asume, chiar si in  fata propriei constiinte, refuzand sa accepte aceste mici adevaruri, care ranesc. Eu personal cred ca o reamintire din cand in cand a acestor adevaruri ne poate ajuta , ne poate intari!