PILDA ZILEI

 

Cel ce insala

        
  Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?

- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa.
A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic. In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."

 sursa : Crestin Ortodox

Prieteniile intre minciuna si demnitate

A fi deschis si loial intr-o lume plina de rautate si falsitate este cel mai mare rau pe care ti-l poti face singur. 

Traim intr-o lume in care oamenii falsi sunt apreciati, in care sufletul oamenilor de bun simt este calcat in picioare. 

O lume in care oamenii mint, te induc in eroare si nu sunt ceea ce vor sa para! De aceea nu inteleg adesea oamenii.Vor sa faca o impresie buna in scopul de a-si atinge unele interese. Duplicitate, falsitate, fatarnicie, minciuna, perfidie, prefacatorie… Toate astea, pentru ce? E plin  in jur de oamenii falsi, care nu vad dincolo de aparente, oamenii cu care nu ai ce sa vorbesti, oamenii lingusitori, care iti sunt prieteni doar cand au nevoie de ceva... 

De multe ori confundam amicii sau cunostintele cu prietenii, asta o face toata lumea pe pamantul asta, sa nu-mi zica cineva  ca nu-i asa!

Sincer eu tare as vrea sa-i aleg pe prieteni, insa inclin sa cred ca principiile sunt mai importante in viata...daca le respecti, automat vei avea prieteni ADEVARATI!

Se mai intampla ce-i drept sa fii pus in fata unor intamplari neplacute, de exemplu sa iei partea unui prieten chiar daca stii bine ca nu are dreptate...asta e insa o consecinta a unui principiu de viata al tau personal (eu am facut-o si cred ca si voi)! 

"Prieten"inseamna mai mult...si nu ma refer la amici de circumstanta, ci la PRIETENI de drum lung. Prieteni iti pot fi si cei egali tie, dar si cei, teoretic, inferiori din anumite puncte de vedere, cat si superiori. Egalitate perfecta nu exista, fiecare exceleaza in niste domenii si e slab in altele, asa ca nu exista superiori si inferiori 100%. Exista oameni cu scoala putina, dar cu o filosofie de viata fantastica, de la care are de invatat si unul cu scoli inalte! Eu am prieteni din diverse categorii sociale. E adevarat ca, daca pot, evit persoanele care ma trag in jos, pentru ca un prieten nu trebuie sa-ti faca rau, ci dimpotriva! Marea intelepciune cred ,e sa-ti alegi prietenii care nu te vor sili la compromisuri, niciodata!

In cautarea iubirii!

 Traia odata o fata singuratica ce cauta cu disperare iubirea. Intr-o zi pe cand se plimba prinpadure ea a gasit acolo doua pasarele cantatoare. Ea le-a luat acasa si le-a pus pe amandoua intr-o colivie. Fata le-a dat de mancare si in scurt timp pasarile au inceput sa creasca in puteri. In fiecare dimineata ele o trezeau si o salutau cu un cantec minunat.  Fata simtea o iubire profunda pentru pasari. Ei ii placeau atat de mult cantecele pasarilor incat si-ar fi dorit ca melodiile acestora sa dureze o vesnicie .

Intr-o zi fata a lasat usa coliviei deschisa.Pasarea cea mai mare si mai puternica dintre ele,a zburat atunci iesind afara din colivie.
Fata a urmarit-o in timp ce se rotea in aer in jurul ei.Fetei ii era frica ca pasarea avea sa zboare si sa nu se mai intoarca.Astfel ca,in momentul in care pasarea se apropie de ea,ea o prinse brusc si cu salbaticie din zbor.A apucat-o si a tinut-o apoi strans in maini.Inima ei se bucura acum de succesul pe care il reputase.Dar,imediat a simtit ca pasarea pe care o tinea strans in mainile ei nu mai opunea rezistenta si nu se mai misca.Ea a deschis atunci mana,uitandu-se atunci cu spaima si infrigurare la pasarea moarta.Apucarea brusca,cauzata de iubirea ei disperata o omorase.

Fata a observat apoi cealalta pasare,iesind si ea afara pe usa coliviei.A vazut nevoia acesteia de libertate,nevoia de a zbura pe cerul albastru si liber.Ea luat pasarea in maini si a ridicat-o incet deasupra capului.Pasarea si-a luat apoi zborul.
S-a invartit odata,de doua ori,de trei ori…Fata a privit cu incantare bucuria pasarii aflata in libertate.Inima ei nu se mai gandea la pierdere.Ea vroia ca pasarea ei sa fie fericita.Dintr-o data,pasarea zbura mai aproape si mai aproape si pana la urma se aseza pe umarul fetei.Aici incepu sa cante cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodata fata.

Cea mai rapida cale de a pierde dragostea cuiva este aceea de o tine prea strans! Cea mai buna modalitate de a o pastra este de a-i da aripi!.....

Femeia sau barbatul care sufera de gelozie si sunt suparaciosi ,  ataca in plan subtil partenerul sau. 

In aceasta situatie sotul (sotia) , iubitul (iubita) -fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor....

Gandul zilei

Uneori, viata devine mult mai complicata decat ne dorim. 

Oricat de mult ne-am dori, ne simtim neputinciosi in dorinta noastra de a schimba ceva. 

Ne simtim fara radacini si nu indraznim sa credem ca putem avea aripi, mai ales cand suntem inconjurati de fiinte care ne inseala  asteptarile, de asa zisi prieteni sau rude care sunt falsi si meschini, care iti calca sufletul si care isi aduc aminte de tine numai atunci cand nevoia lor primeaza....

Este insa important sa stim, chiar daca suntem acaparati adesea de suferinta, ca sufletul nostru stie si alta cale.

Ziua cea mai trista

24 octombrie 2011 o zi ce va ramane in sufletul meu ca o rana adanca si de nevindecat. A fost ziua in care a trebuit sa iau o decizie pe care nu as fi vrut niciodata sa o iau dar era inevitabila.

Ieri 24 octombrie cu o durere imensa am hotarat sa curm suferinta cainelui meu... Cat de ciudat suna, cat de sec! Cainele meu.... Nu,  Boxi nu era doar un caine, era membru al familiei, era prietenul meu de aproape 18 ani, a fost pentru un timp singura mea familie. Era bucuria care ma astepta acasa, era prietenul tacut si blanos care ma asculta mereu ori de cate ori aveam nevoie ca cineva sa ma asculte. Era mereu acolo cu ochisorii lui blanzi si umani, cu " manuta" intinsa mereu spre impacare daca ne certam, mereu trist cand ma vedea ca imi fac bagaje si trebuia sa plec de langa el.

Era de-o vitalitate contagioasa daca pot spune asa, mereu gata de joaca de alergat de joaca cu zapada, de tavalit prin iarba.... Cand ma intorceam din calatorii sau dupa absente mai lungi de acasa, ma primea cu o bucurie cum numai el stia s-o exprime. Sarea peste bagaje topaia de fericire sarea in doua labute si ma imbratisa si apoi astepta cadoul...care era mereu acolo intr-o geanta.....

A fost o vreme in care eram doar noi doi, iar singuratatea ma coplesea si aveam momente de tristete cand plangeam din te miri ce.... Se aseza la picioarele mele si incepea sa ma muste usor de picior in asa fel in cat sa ma gadile si nu se lasa pana nu ma vedea ca rad...si numai atunci se ducea la locusorul lui parca multumit ca ma " batuse" pe umar prieteneste si ma incurajase, asigurandu-ma ca este acolo langa mine.... Ar fi multe de spus, multe de povestit momente unice, traite in aproape 18 ani, alaturi de cel mai credincios si iubitor prieten. Acum nu pot sa spun decat atat: nu mai este.... S-a dus la Doamne-Doamne al cateilor, unde va alerga fara sa il mai doara picioarele, fara sa mai sufere ca nu mai are putere.... Ma rog pentru sufletelul lui curat....

Spovedania unui profesor de limba romana

un anonim de pe net

I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romana.

M-am dat mare si i-am marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana.

S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit "meeting reportul" primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic.

Sunt un "loser" care se incapataneaza sa gandeasca romaneste. Sa asculte muzica romaneasca de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.

Cand il aud pe regretatul Florian Pitis recitand versurile in "Fara cuvinte" imi dau lacrimile. Si realizez ca este un mesaj excelent pentru cei ce masacreaza limba romana:

Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista.

Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti zece tineri, nu as angaja mai mult de 2 sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt "project manageri", dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere...

Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior.

Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti "profi". Punct. Nici "cool" nu esti. Inca o data, punct.

Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un "loser". "Come on". Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "whatever""catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba.

In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. "Let's face it", nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket.

In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu "the significant other"...". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta.

M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii "focusat" pe ceva. Iar eu sunt "confused". Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi. "Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice.

Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. 

Aflu ca  "mindset "inseamna mentalitate. Ma linistesc.

Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza. Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali.

Vrem sa cunoastem totul, dar nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare.

Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca.

Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic.

Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"!

Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana! "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point?

In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

1 decembrie 2010

Ieri nu am avut puterea sa va urez ceva de ziua Romaniei. Motive? O gramada.

Nu ca mi-ar fi pierit deodata patriotismul, ci pur si simplu constat ca in fiecare zi marea majoritate a noastra a romanilor devenim, strutocamile.

Iertare daca cineva se simte jignit dar asa vad eu lucrurile. 

Strutocamila asa cum o vad eu este amestecul acela de batzosenie si stralucire a strutului, cu rabdarea, inteligenta  si rezistenta unei camile.

Noi romanii ne imbatosam si ne poleim cu fel de fel de brizbrizuri , stam falnici la poza dar in realitate suntem niste rabdatori incurabili.

Inghitim si rumegam la nesfarsit mizerii si umilinte din partea unor pitici frustrati, a unor masculi si femele cu rang dominant  in turma numita Romania. Ne lasam umiliti , incalecati si murdariti de comportamentele unora si a altora  ceea ce ne pune in tabloul  european sau chiar mondial  in oala cu zoaie.

Aceste personaje ne-au transformat in acest soi de animalut inventat acum mai bine de 300 de ani, de catre  un cap luminat pe numele lui Dimitrie Cantemir  (un roman pur, curat – specie aproape disparuta azi) desi la vremea aceea  titlul de strutocamila avea cu totul alta conotatie.

Din pacate  strutocamila actuala,  s-a imperecheat cu  serpi veninosi, cu maimute urlatoare si alte lighioane   dand nastere  unei specii oribile. 

Pe langa batzosenie, infatuare si proasta crestere, acest metis ca sa nu ii spun corcitura sau bastard,  mai are si insusirea de a se scalambai  si a copia tot ce vede mai urat si mai prost in jur.

Isi pune poleiala si tichie lucitoare (a se citi vile luxoase, ultimul si cel mai scump model de masina superluxoasa aparut pe piata, isi importa servitoare asiatice, etc. )

In timp ce tu stai la rand la semafor, el mestisul,  intra pe contrasens  privind cu scarba la tine si  la politistul din intersectie, si ti-o ia inainte. Corcitura asta, in timp ce tu muncesti, si iti faci treaba, hotaraste  ca trebuie sa iti ia din banii aia cu care trebuie sa fii platit pentru ceea ce faci. De ce? Pai cum?! El scarnavia  din ce sa traiasca, cu ce sa te umileasca? Femela lui cu ce sa isi cumpere  „Vuitton-uri” ?  Progeniturile lor  vorace buzate si obeze cu ce sa traiasca? Cu ce sa isi intretina  slana pe la scolile din strainataturi?  

In timp ce tu strotocamila rabdatoare dar si mandra, incerci sa mai tii steagul sus sa fii mandru ca faci parte din acest popor, el licheaua parvenita te terfeleste si te pune la colt  ridicand faradeleagea la rang de lege, hotarand pentru tine totul si daca cumva incerci sa te impotrivesti vai de tine....

Aceste secaturi, aceste lepadaturi ma umilesc si ma pun in aceeasi poza cu ele, in fata unei lumi intregi in timp ce cu coatele-i ascutite isi face loc in ierarhii. Se duce sa ma reprezinte mai peste tot,  sa cerseasca in numele meu mila, pentru ...”saracia” poporului acesta.

Aceste lepadaturi se autointituleaza romani, murdaresc tot ce a insemnat si inseamna Romania.... Si eu trebuie azi, sa ma simt mandra ca sunt roman?  

Nu, categoric azi nu!

 Ieri da! Alaltaieri categoric da. Pentru ca ieri aveam istorie de care sa ne mandrim, oameni cu a caror nume ti-era drag sa te lauzi in lume : un Titulescu, un Iorga, un Caragiale, un Eminescu si multi ca ei. Alaltaieri aveam un Stefan cel Mare,un Mihai Viteazu, un Kogalniceanu si multi foarte multi ce se numeau  Penes Curcanul.....

 Asa ca nu va suparati pe mine, ca nu v-am salutat de 1 Decembrie.

Si inca ceva :pentru mine  faptul ca  de multi ani incoace pe 1 Decembrie, Dumnezeu  ne da vreme rea, ger, ploaie, vijelii, zapezi cat casa este un semn ca Divinitatea este tare suparata pe noi, si ca ne pedepseste sa nu ne mai bucuram ca suntem romani,  popor ales, pentru ca nu meritam si ca trebuie sa ne platim pacatul de a fi ucis in ziua de Craciun.

MODUL IN CARE GANDESTI

 

1. Modul in care gandesti – este totul - incearca sa fii pozitiv ! 

2. Decide clar care sunt idealurile tale in viata - si mai ales fii constant. 

3. Intra in actiune - fa ceva in fiecare zi care sa te apropie de aceste idealuri 

4. Niciodata nu inceta sa inveti - ceva, orice; mai ales ceva care te va ajuta sa te apropii de idealurile tale 

5. Ramii persistent si mai ales munceste foarte mult la a infaptui aceste idealuri

6. Invata sa nu ignori si analizeaza toate detaliile - pentru ca in intelegerea detaliilor sta o mare parte din succes

7. Concentreaza-ti toata energia, timpul si capacitatea financiara in a transpune in fapte ceea ce vrei sa faci

8. Nu fi temator sau anxios fata de ce si cum te-ar cataloga altii in momentul in care ai idei novatoare, cu totul diferite . 

    Este foarte bine sa fii diferit, sa ai idei diferite de ale altora 

9. Intodeauna - comunica efectiv cu cei din jurul tau - incearca sa intelegi ce ii tine in miscare, vii - pentru ca aici va fii secretul motivarii lor - intodeauna fii intelegator cu oamenii, drept si mai ales intelegator cu angoasele lor. Incearca sa ai o atitudine constanta indiferent de variabilitatea reactiilor celor din jurul tau. 

 10. Si cel mai important - Intodeauna ramii onest si responsabil pentru ca altfel punctele de la 1 la 9 nu mai conteaza!