INTRE SUPERFICIALITATE ȘI AUTENTICITATE

 Într-o lume în care adesea pare că aparențele cântăresc mai mult decât esența, este ușor să te lași influențat de cei care își stabilesc standarde joase. Este ca și cum ai fi într-un oraș aglomerat, unde străzile sunt pline de oameni care se grăbesc, dar care nu văd frumusețea din jurul lor. Aceștia te îndeamnă să te conformezi, să te adaptezi, să te strecori printre ei fără a ieși în evidență.

Dar fiecare dintre noi are propria călătorie, propria luptă pentru a se ridica deasupra limitelor impuse de ceilalți. Când cineva îți spune că nu poți visa atât de sus sau că nu poți aspira la mai mult, nu face decât să reflecte fricile și insecuritățile lor. E o povară grea să te lași influențat de opiniile celor care nu doresc să își ridice standardele, să nu își valorifice potențialul.

Este dureros să observi cum unii aleg să rămână într-o zonă de confort, refuzând să se dezvolte. Și mai dureros este să vezi cum aceștia te trag înapoi, cerându-ți să renunți la idealurile tale pentru a le face pe plac. Dar în acest proces, tu te pierzi pe tine, visele tale devin mai mici, iar lumina ta începe să se estompeze.

Refuzul de a coborî standardele nu este doar o chestiune de ambiție; este o declarație în sine. Este un act de curaj să rămâi fidel valorilor tale, să continui să lupți pentru ceea ce meriți, chiar și atunci când cei din jur te împing să te conformezi. Să alegi să îți menții standardele este o formă de iubire de sine, o promisiune că nu vei lăsa pe nimeni să-ți umbrească strălucirea.

În final, rămânem singuri cu noi înșine. Ceea ce ne definește nu este doar succesul sau recunoașterea, ci și modul în care ne păstrăm credința în abilitățile noastre. Așadar, în fața superficialității, să nu uităm niciodată să ne ridicăm standardele și să rămânem fideli visurilor noastre. Numai așa putem inspira și pe alții să facă la fel.

Sfaturi pentru prieteni... ( cei ce stiu a fi prieteni)

Oamenii incompetenti, oamenii care nu sunt in stare sa vada mai mult de  micul lor cerc mereu gandesc negativ..

Ei vad probleme in orice oportunitate.

Se plang ca soarele este prea puternic.

Blestema ploaia, ca le distruge planurile zilei.

Critica vantul, pentru ca le strica coafura.

Cred ca toata lumea este impotriva lor.

Ca intotdeauna numai lor li se intampla ceva rau si TU , prietenul, amicul,vei fi cel vinovat de ratarile lor.

Intotdeauna observa problemele altora, si pe ale lor le considera nesemnificative si nu si le recunosc!

 Din orice problema minora fac o mare tragedie. Privesc esecurile ca pe niște catastrofe. Se descurajeaza foarte usor, in loc sa invete din greselile lor.

Se pare ca niciodata nu inainteaza, pentru ca intotdeauna le este teama sa nu-si piarda confortul propiu.

Un sfat : feriti-va cat puteti de astfel de personaje,pentru ca rautatea lor, negativismul lor va va distruge armonia si cateodata, Doamne-fereste! chiar viata!

In cautarea iubirii!

 Traia odata o fata singuratica ce cauta cu disperare iubirea. Intr-o zi pe cand se plimba prinpadure ea a gasit acolo doua pasarele cantatoare. Ea le-a luat acasa si le-a pus pe amandoua intr-o colivie. Fata le-a dat de mancare si in scurt timp pasarile au inceput sa creasca in puteri. In fiecare dimineata ele o trezeau si o salutau cu un cantec minunat.  Fata simtea o iubire profunda pentru pasari. Ei ii placeau atat de mult cantecele pasarilor incat si-ar fi dorit ca melodiile acestora sa dureze o vesnicie .

Intr-o zi fata a lasat usa coliviei deschisa.Pasarea cea mai mare si mai puternica dintre ele,a zburat atunci iesind afara din colivie.
Fata a urmarit-o in timp ce se rotea in aer in jurul ei.Fetei ii era frica ca pasarea avea sa zboare si sa nu se mai intoarca.Astfel ca,in momentul in care pasarea se apropie de ea,ea o prinse brusc si cu salbaticie din zbor.A apucat-o si a tinut-o apoi strans in maini.Inima ei se bucura acum de succesul pe care il reputase.Dar,imediat a simtit ca pasarea pe care o tinea strans in mainile ei nu mai opunea rezistenta si nu se mai misca.Ea a deschis atunci mana,uitandu-se atunci cu spaima si infrigurare la pasarea moarta.Apucarea brusca,cauzata de iubirea ei disperata o omorase.

Fata a observat apoi cealalta pasare,iesind si ea afara pe usa coliviei.A vazut nevoia acesteia de libertate,nevoia de a zbura pe cerul albastru si liber.Ea luat pasarea in maini si a ridicat-o incet deasupra capului.Pasarea si-a luat apoi zborul.
S-a invartit odata,de doua ori,de trei ori…Fata a privit cu incantare bucuria pasarii aflata in libertate.Inima ei nu se mai gandea la pierdere.Ea vroia ca pasarea ei sa fie fericita.Dintr-o data,pasarea zbura mai aproape si mai aproape si pana la urma se aseza pe umarul fetei.Aici incepu sa cante cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodata fata.

Cea mai rapida cale de a pierde dragostea cuiva este aceea de o tine prea strans! Cea mai buna modalitate de a o pastra este de a-i da aripi!.....

Femeia sau barbatul care sufera de gelozie si sunt suparaciosi ,  ataca in plan subtil partenerul sau. 

In aceasta situatie sotul (sotia) , iubitul (iubita) -fie se va imbolnavi in permanenta, fie va deveni alcoolic, fie va divorta. Daca sunteti gelos si va amplificati sentimentele agresive de profunzime, atunci puteti avea probleme cu orice animal, veti putea avea si alergie si boli contactate de la ele. De asemenea, veti putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor....

Poveste araba

Era odata un arab batran care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati.  Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batranul arab si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Rasplata

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. 

Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

-Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.

- Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:

- Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.

N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

- Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?

- Nu! - a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate ... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

- Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?

- Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"

CrestinOrtodox.ro 

De profesie...parvenita

Pentru copii primul si cel mai important model este parintele, cu tot ceea ce este, face si reprezinta acesta. Pana acum ceva vreme raspunsul la intrebarea „ce meserie vrei sa ai cand vei fi mare” era invariabil legat de profesia parintilor. In „acele vremuri” parintele, cu tot cu profesie, inca reprezenta un model pentru copil. 

Poate pentru ca insusi parintele era multumit in mare masura de aceasta si o „prezenta” copilului intr-un anumit fel, pozitiv. Mai mult decat atat exista obiceiul ca parintii sa-si aduca urmasii la serviciu si sa le prezinte acestora „tainele” ocupatiei lor, sadind in felul acesta respectul copiilor pentru munca si oferindu-le prima „consiliere ocupationala”, strans legata de viitorul lor profesional-financiar-economic. A trecut vreme de atunci si timpurile s-au schimbat, parintii sunt din ce in ce mai putin un model demn de urmat (din diverse considerente specifice noului context socio-economic: lipsa de interes, de timp, de chef), profesia lor – si mai putin, astfel incat copii sunt nevoiti sa-si caute modele in alta parte.

 Nu este intamplator faptul ca mai multe sondaje legate de optiunile profesionale ale copiilor au indicat „profesii” de-a dreptul „interesante”: fotbalist, cantaret de muzica usoara/de petrecere, model-fotomodel, etc. Motivul alegerii acestor „profesii” este strans legat de mediatizarea lor excesiva si de prezentarea lor sub o aura de stralucire si bogatie greu de atins in alte domenii. In unele cazuri repondentii acelor sondaje au indicat persoane, mai mult decat profesii, confundand statutul cu personalitatea si cu valoarea.

Personalitatea, ca termen de mai larga utilizare, este dincolo, de suma calitatilor si capacitatilor unei persoane, legata de notiunea de valoare sociala a persoanei, de rolul si statutul pe care il are aceasta pentru societate. Desavarsirea unei persoane, implinirea si transformarea ei in personalitate, in membru marcant al societatii este un drum lung si anevoios ce inseamna ani si ani de educatie in nenumarate directii, ce ating obligatoriu etica, morala, eleganta, regulile de comportament si politete etc. Toate acestea umplu fiinta cu o valoare de netagaduit, transformand-o, perfectionand-o, in „cineva”, acel cineva care este dat drept exemplu, este citat, urmat, imitat, invidiat.

Pentru multi insa acest drum este inacceptabil si inaccesibil, o adevarata pierdere de timp, astfel incat apeleaza la varianta scurta a „devenirii”. Se transforma in prietena(ul), amantul(a), fostul(a), lui X, in care X de data asta, este o foarte mare cunoscuta, caci apare peste tot si are de toate, mai ales avere. Scurtul drum al parvenirii cuprinde o aventura (sau mai multe), o casatorie (mai lunga sau mai scurta) si repede (desigur) o progenitura, caci nu, progeniturile deschid baierele judecatorilor si ale partajului.  

Valoarea de sine este astfel inlocuita cu parvenitismul. Parvenitii umplu propriul gol de valoare si de realizare cu o parte din cea a persoanei de care s-au agatat: brusc au o modificare de comportament vecina cu personalitatea multipla – se dezic de trecut (inclusiv de familie), incercand (la propriu) sa-l stearga, dezvolta fel de fel de ciudatenii, denumite popular „fitze” – adica o falsa constructie, care in ochii celor care mai pot sa vada arata ridicolul situatiei. Transformarea este gata, avem o alta persoana, fara personalitate insa, o replicare a unui model artificial. Viata ne arata grotescul situatiei cand vedem aceste persoane in diverse ipostaze asa cum sunt ele de fapt, tzatze agramate cu pretentii lovite de amnezia propriului trecut. Dincolo de comicul amar avem insa persoane fara personalitate, fara valoare proprie, fara un continut care sa insemne ceva, pentru ei insisi sau pentru ceilalti, iar asta, fara indoiala este o tragedie, caci in adancul lor, vor stii intotdeauna adevarul

Sursa :Psihologul tau

Gandul zilei

Uneori, viata devine mult mai complicata decat ne dorim. 

Oricat de mult ne-am dori, ne simtim neputinciosi in dorinta noastra de a schimba ceva. 

Ne simtim fara radacini si nu indraznim sa credem ca putem avea aripi, mai ales cand suntem inconjurati de fiinte care ne inseala  asteptarile, de asa zisi prieteni sau rude care sunt falsi si meschini, care iti calca sufletul si care isi aduc aminte de tine numai atunci cand nevoia lor primeaza....

Este insa important sa stim, chiar daca suntem acaparati adesea de suferinta, ca sufletul nostru stie si alta cale.

CEEA CE VEZI NU E SI ADEVARUL

 

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca.

Langa ea,  pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana  e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!"

Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare. 

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg,in geanta.

Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il manacse nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA: 

 
Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei !!!!

Exista 5 lucruri in viata care NU SE POT RECUPERA:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

Spovedania unui profesor de limba romana

un anonim de pe net

I-am spus unei domnisoare la un meeting ca as prefera sa vorbim in romana.

M-am dat mare si i-am marturisit ca sunt profesor, asadar, ma deranjeaza barbarismele. Am rugat-o sa nu foloseasca termeni din engleza acolo unde exista un corespondent in limba romana.

S-a uitat la mine, pentru cateva secunde, cu o privire de automat de cafea si mi-a spus: "Come on! I hate you". Nu mai stiu ce am discutat la intalnire. Cert e ca am plecat trist. Nici nu mai stiu daca am citit "meeting reportul" primit pe e-mail. Oricum n-as fi inteles nimic.

Sunt un "loser" care se incapataneaza sa gandeasca romaneste. Sa asculte muzica romaneasca de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.

Cand il aud pe regretatul Florian Pitis recitand versurile in "Fara cuvinte" imi dau lacrimile. Si realizez ca este un mesaj excelent pentru cei ce masacreaza limba romana:

Tristetea cea mai mare este ca, asa cum bine observa un comentator pe un forum, am inlocuit limbajul de lemn din perioada comunista cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatista.

Din zece tineri cu care interactionez, in special din marile companii, noua il folosesc. Din acesti zece tineri, nu as angaja mai mult de 2 sa lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt "project manageri", dar, in esenta, nu pot purta o discutie coerenta. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu inceput, cuprins si incheiere...

Sunt produsul unui sistem educational falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboti, nu de oameni. Afacerea este atat de mare incat, de multe ori, merge de la sine. Iar daca da faliment, nu sunt de vina oamenii din interior, ci piata. Oamenii din exterior.

Daca nu folosesti jargonul corporatist, nu esti "profi". Punct. Nici "cool" nu esti. Inca o data, punct.

Poti sa ai doctorat la Harvard, daca te incapatanezi sa gandesti si sa scrii in romana, esti un "loser". "Come on". Nu te va accepta nimeni daca refuzi sa strecori in comunicarile tale cateva "trendy", "whatever""catchy" si "well". Asadar, ai invatat degeaba.

In civilizatia fumului, trebuie sa dai senzatia ca te pricepi. "Let's face it", nimeni nu va avea timp sa te ia la bani marunti. Sa vada ca din tine, dupa ce esti scuturat bine, nu ramane nici macar o moneda de folosit la carucioarele din supermarket.

In lumea rapida, reala sau ireala, cea mai tare exprimare este, de departe: "Vino la petrecere cu "the significant other"...". Mi-a luat o ora sa aflu ca este vorba despre partenera. Adica sotia, prietena, iubita, logodnica, amanta.

M-am incins si am uitat cel mai important lucru: in fiecare articol trebuie sa fii "focusat" pe ceva. Iar eu sunt "confused". Asa cum sunt tot mai multi oameni. Oameni cu care interactionez zi de zi. "Am decat o idee about that. Hai so let it go"! Cand primesc o astfel de... exprimare incep, instantaneu, sa plang. Caut emitatorul pe LinkedIn si aflu ca a terminat un Master in Comunicare si Relatii Publice.

Lucrurile sunt clare: profesorul sau de romana din scoala generala trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul? Come on! Pana sa pun mana pe telefon si sa sun la Ministerul Educatiei (sa-l demita pe profesor), mai primesc un mesaj: "Tu nu vezi ca ai o problema de mindset? Whatever". Intru in panica. Ce naiba sa am la mindset, ca ultimele analize mi-au iesit bine. Ma intristez si un sfert de ora nu sunt bun de nimic. Am o mare problema de mindset. Cu sufletul zdrente caut pe Google. 

Aflu ca  "mindset "inseamna mentalitate. Ma linistesc.

Traiesc atatia oameni in lume cu probleme de mentalitate, incat unul in plus sau in minus nu mai conteaza. Traim intr-o civilizatie rapida. Ceea ce in urma cu 50 de ani se intampla in luni, acum se intampla in secunde. In consecinta, suntem tot mai superficiali.

Vrem sa cunoastem totul, dar nimic in profunzime. Daca nu stim ce s-a intamplat in lume in ultima ora avem o senzatie de insecuritate. Muncim repede, mancam repede, iubim repede si murim repede. Timpul nu mai are rabdare.

Pentru ca suntem evaluati de oameni repezi, suntem obligati sa aruncam mult fum. E mult mai dificil sa stam sa le aratam cat de competenti suntem. Cat de profunzi suntem. De cele mai multe ori, nu suntem, sa fim sinceri, nici competenti si nici profunzi. Pasam repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, muscam cu pofta din primul picior care vrea sa ne loveasca. Sau despre care avem senzatia ca vrea sa ne loveasca.

Sedintele sunt veritabile scene de lupta. Al Treilea Razboi Mondial este o gluma pe langa ce se intampla, in fiecare zi, in marile companii. Dar societatea avanseaza. Se fac profituri iar "piendelul" arata bine. Ce e acela "piendel"? Come on, it's about profit and loss.

Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost inlocuit de o profesoara care avea un singur merit: era fata unui inspector scolar. Total nevinovata. Daca nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens sa devii unul. Te chinui pe tine si chinuiesti generatii intregi de elevi. De la matematica, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura romana. Asadar, de fiecare data cand vad cum limba romana este masacrata, sufar organic.

Nu inteleg si nu voi intelege niciodata de ce un mesaj de genul "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare!" nu suna la fel de explicit asa: "Trebuie sa semnam cat mai repede. E presiune mare"!

Obligati sa invete romgleza, din cauza numarului mare de expati, multi tineri romani, de regula corporatisti, uita sa delimiteze clar mesajele: cand scrii in engleza, scrii in engleza. Iar cand scrii in romana, surpriza, scrii in romana! "Trebuie sa semnam asap! E pressure mare"! Asa se incheie un mesaj primit, prin e-mail, acum cateva minute. Recitesc continutul ca un profesor ratat ce sunt. Gasesc 4 greseli grave de limba romana. Dar, come on, what's the point?

In civilizatia fumului, important este sa dai senzatia ca te pricepi. Daca te uiti cu atentie sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.

Cele 7 cauze spiritual-psihologice ale bolilor

Cauza a doua - “Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea.”

“Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului, iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul”, afirma Lazarev in cartea sa. Inca din momentul sarcinii, intre mama si copil exista o legatura puternica realizata prin intermediul campului. Schimbarile negative din structura campului femeii pot cauza anumite suferinte si dureri in viata viitorului copil. Prin urmare, trairile emotionale ale mamei au repercusiuni asupra copilului.
Campul infoenergetic al parintilor este cel care determina destinul si personalitatea copilului chiar si inainte de conceptie. Indoielile cu privire la aducerea pe lume a unui copil, la fel ca si dorinta de a avea neaparat fata sau neaparat baiat afecteaza structurile campului viitorului copil. Aceste dorinte, chiar si nemanifestate la nivel verbal, pot da nastere unor deformari in campul structural al copilului.
De asemenea, Lazarev mai atribuie o cauza spirituala bolilor, o cauza mai putin vizibila. Afectiunile de sanatate de care sufera mama si prin care trebuie sa-si ispaseasca karma patrund in campul copilului. Karma mamei poate fi trecuta copilului, cauzand imbolnavirea acestuia. “Femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei, cat si ale barbatului, iar copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului”, adauga Lazarev. In schimb, „Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor”.

Caracterul intre moralitate si interese materiale

Fiecare fapta a vietii, oricat de lipsita de importanta ar fi, isi are propria ei influenta in formarea caracterului. Un caracter bun este mai pretios decat posesiunile trecatoare, iar formarea acestuia este cea mai nobila lucrare in care se pot angaja oamenii. 
In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui "portret" psihic global .
In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce. Caracterul exprima valoarea morala, personala a omului, si a mai fost denumit si profilul psiho-moral al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistenta si stabilitate.
Caracterul nu este reprezentat de insusirile morale pe care ni le-a daruit Dumnezeu.
Acestea sunt talente pe care noi trebuie sa le dezvoltam si care vor forma un caracter nobil numai daca sunt cultivate in mod corespunzator. Un om poate tine in mana seminte pretioase, dar acele seminte nu sunt o livada de pomi fructiferi. Inainte de a deveni copac, samanta trebuie sa fie plantata. Mintea este gradina; caracterul constituie roadele.
Un caracter nobil si bine dezvoltat nu constituie o mostenire ereditara. El nu apare in mod intamplator, ci se dobandeste printr-un efort personal.
Dumnezeu ofera talente, capacitati intelectuale, dar noi ne formam caracterul. Caracterul se formeaza in batalii grele si aspre cu propriul eu.
Impotriva tendintelor ereditare trebuie lansate atacuri neintrerupte. Este necesar sa ne cercetam pe noi insine in mod riguros si nici o trasatura nefavorabila de caracter nu trebuie sa ramana necorectata. Nimeni sa nu zica: „Nu pot sa-mi corectez defectele de caracter”. Daca ajungi la o asemenea concluzie, veti esua in mod sigur in viata.
Imposibilitatea rezida in propria voastra alegere. Daca nu vrei, nu poti invinge. Adevarata dificultate izvoraste dintr-o inima corupta si nesfanta si din lipsa dispozitiei de a recunoaste adevarul.

De ce sunt oamenii tristi?

De ce sunt oamenii tristi? Sunt prizonieri in povestea lor personala. Toata lumea crede ca obiectul vietii acesteia este sa urmeze un plan. Nimeni nu se intreaba daca acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva.

Strang experiente, amintiri, lucruri, idei ale altora si asta e mai mult decat pot duce. Dar isi uita propriile vise” (P.Coelho)

Si tu ai uitat visul tau? Opreste-te acum si aminteste-ti visul! Apoi urmeaza-l… fiind conectat doar cu Tine !

Nu uita Cine Esti, nu uita De Unde Vii si mai ales nu uita Unde Mergi !

Drum catre iubirea ideala !

Aproape toti aspiram sa intalnim acea fiinta minunata a carei prezenta va putea trezi in noi Magia, Misterul, Iubirea si Fericirea Fara Masura... Si, cu certitudine, "Ileana Cosanzeana" sau "Fat Frumos" exista! Dar ca sa putem atrage iubirea unor astfel de fiinte extraordinare, trebuie sa devenim noi insine un Fat Frumos sau o Ileana Cosanzeana... Nu exista alta cale!

Alegerile noastre exprima ceea ce suntem la un moment dat. 

O vrabie isi va alege intotdeauna ca pereche in viata o alta vrabie! Poate ca vrabia noastra viseaza la cantecele privighetorii, la calatoriile in tarile calde pe care le face o randunica sau la forta imperiala a zborului unui vultur, dar atunci cand va veni momentul unei alegeri ea va alege tot o vrabie ciufulita si galagioasa precum este ea, sperand ca universul de pene cenusii in care isi va continua existenta ii va aduce fericirea. O vrabie nu va putea face o alta alegere! Desigur, va fi incantata de trilurile privighetorii, va visa cu ochii deschisi la calatoriile fascinante peste mari si tari pe care le-ar putea face alaturi de o randunica, i-ar placea nespus sa se bucure de protectia unui vultur... In scurtele momente de relativa luciditate, mintea ii va spune ca o astfel de pasare va putea cu adevarat sa o implineasca dar, pana la urma, va simti sa aleaga la fel ca in trecut. Este inevitabil! O vrabie nu se va simti in largul ei decat in compania unei alte vrabii. Trilurile privighetorii o vor complexa, pana la urma; perspectiva unui zbor de mii de kilometri ii va taia orice elan; prezenta unui vultur o va umple de teama, pentru ca ea nu este dacat o vrabie!...

Si atunci in ce fel va putea o vrabie sa-si implineasca zborul interior? Doar transformandu-se! Pentru a se transforma insa e nevoie sa fie constienta, e nevoie ca in ea sa pulseze viu elanul catre albastrul cerului! 

Pentru a trai implinirea unei relatii superioare, vrabia va trebui sa isi alchimizeze in asa fel natura inferioara, prin identificare cu idealul pe care il are, incat sa devina ea insasi o privighetoare, o randunica, un vultur...

Revenind din aceasta alegorie, sa ne imaginam o scara de la unu la zece, in care la unu gasim omul primitiv, la cinci, omul obisnuit, iar la zece, fiinta care a atins desavarsirea. Luand in discutie conditia omului obisnuit, unul dintre laitmotivele lamentarilor acestuia va fi acela ca "nu stie cum se face", dar in toate relatiile pe care le-a avut nu a intalnit decat femei profitoare sau barbati neseriosi si mincinosi. De unde concluzia irefutabila ca toate femeile sunt usuratice, eufemistic vorbind, respectiv ca toti barbatii... s-au nascut in cotet.

Desigur, experienta trista si limitatoare a omului ne-constient nu poate fi un reper decat pentru adevarul sau mic si inconsistent. Dintr-o perspectiva mai inalta, putem intelege ca, atata vreme cat noi ramanem in aceeasi conditie existentiala, vom face aceleasi alegeri pe care le-am mai facut si acum douazeci de ani; si oricat de diafane vor fi proiectiile noastre, realitatea ne va lovi frontal si fara menajamente intr-o buna zi, daramand inca o data toate castelele de nisip pe care ni le-am construit.

Cum ar putea omul de la nivelul de constiinta al lui "cinci" sa aleaga cu toata fiinta, ca pereche in viata, omul de la nivelul "noua"?! Sunt lumi atat de diferite, cu atat de putine punti de trecere... Prin urmare, indiferent de sperantele sale, el va alege tot omul cu o conditie asemanatoare - omul de "cinci", de "sase" sau de "patru". Si chiar daca va avea ocazia sa stea in compania omenilor superiori aflati pe treptele cele mai inalte ale acestei scari, fiinta obisnuita nu ii va recunoaste. 

Da, isi va spune, poate: "ce om deosebit!" dar, la putin timp dupa aceea, se va arunca cu speranta tot in bratele unei fiinte care este dupa chipul si asemanarea sa. Iar acest ciclu al dezamagirilor va continua fara oprire pana in ziua in care, satula de suferinta, fiinta in cauza va ridica in sfarsit capul din mocirla si va privi catre cer pentru a gasi singurul reper fix care o poate calauzi cu adevarat prin aceasta lume iluzorie. Este momentul in care poate incepe centrarea in sine si ruperea conditionarilor intretinute cu inversunare atata amar de vreme. Este momentul in care procesul alchimic se poate demara, este clipa in care scanteia din sufletul acestei fiinte isi face simtita caldura!...

Acum poate incepe transformarea constienta; iar primul lucru care trebuie indepartat este frica de singuratate. Este un moment privilegiat in care este de preferat sa fii singur, indiferent de tristetile ce iti pot umbri pleoapele uneori. Ce-ai putea sa rezolvi ramanand intr-o relatie fara perspective? Trebuie sa fii puternic si determinat pentru ca nu este usor sa lupti cu toate atasamentele si conditionarile pe care le cari dupa tine, cu toate greselile care vor striga dupa compensare... 

Dar daca reusesti sa-ti mentii fata catre stele, Cerul iti va intinde mana si te va trage spre El! Si daca in aceste momente de gratie sufletul iti va fi inundat cu iubire adevarata, iubeste oricum, cu toata fiinta ta, si nu te preocupa foarte mult daca vei fi iubit la randul tau!

Gandeste-te la toate greselile stiute si nestiute pe care le-ai facut si nu te astepta sa obtii implinirea interioara fara obstacole; dar fii sigur ca iubirea pe care o vei lasa sa curga prin tine, si care nu este a ta, te va transforma, te va apropia tot mai mult de izvorul fericirii!

Iar intr-o buna zi vei fi un Om Nou... In acea zi vei intelege ca tu iti construiesti realitatea, ca fericirea adevarata este parte a naturii tale, ca nimic nu iti vine din exterior pentru ca tu esti Totul. In acea zi, o alta fiinta minunata ca tine te va cuprinde in bratele sale, iar tu o vei recunoaste ca fiind asemenea tie...

De aici totul devine o poveste magica cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, cu zboruri printre stele si regasire de Sine!... Dar doar de aici!

Vorbeste prin atingeri si mangaieri fizice

Gesturile si atingerile fizice se numara printre cele mai puternice modalitati de exprimare a iubirii, cele mai puternice forme de comunicare. Pentru unele persoane, afectiunea care se poate transmite prin intermediul trupului, al atingerilor si al gesturilor nu poate fi egalata de nimic altceva. Pentru multi, atingerea inseamna conexiune. Inseamna iubire. Nu conteaza doar contactul fizic in sine si gesturile sexuale, ci intimitatea si conexiunea care se creeaza prin intermediul lor.

Contactul fizic implica toate formele de atingere fizica, fie ea o simpla strangere de mana sau un sarut. Uneori un gest minuscul precum cel de a-ti imbratisa partenerul atunci cand acesta este trist inseamna a-i demonstra ca il iubesti.

Iertarea

Din cind in cind ceva sau cineva ne aminteste ca exista in noi o problema nerezolvata. De obicei o neiertare. 

Realizez ca iertarea e cheia ce-ti deschide poarta spre un viitor mai bun. De ce? Pentru ca neiertarea ne tine in loc.
Iertarea e aparent de doua feluri: iertarea propriei persoane si iertarea celorlati.
De fapt iertarea e impacarea cu trecutul si acceptarea prezentului asa cum este. Iar acceptarea e cuvantul magic pentru un pas mai departe. 

Nu poti merge mai departe daca esti insotit de minie sau furie, sau daca o tensiune interioara aparent fara cauza te tine in loc. 

Ceva ca o greutate pe suflet, ceva deseori neinteles si neconstientizat pe deplin, ceva ne sopteste incet dar persistent: „Nu incerca sa faci asta, nici in trecut n-ai reusit, ai atatea nereusite la activ...” sau... „Tii minte cum a fost cand ai dorit asta... si ce nasol te-ai simtit... nu ai obtinut...” sau „ stii ce ti-a facut aia”... si vocea aceasta intunecata ne determina sa renuntam sau sa actionam plini de teama, deci cu sanse din start mult mai mici. 

Sa ne iubim sufletul si sa-l iertam cu iubire. Exista o dreptate universala. Exista un echilibru perfect al lucrurilor. Exista compensatii si uneori universul „ne razbuna” mult mai... elegant. Sa nu ne razbunam, Universul va lucra pentru noi.

Miracolele se nasc din simplitate si siceritate.
Lumina si iubire tuturor!

Daca ai reusit nu-l judeca pe cel ce esueaza!

Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sirg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgirciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. 

Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blindetea inimii se usuca pe vrej de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori..

Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur. Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mincaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. 

Ingimfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor. 

Slabeste, bucura-te si taci!

Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! 

Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

 Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre. 

“ Reactioneaza creativ la prezent”- Osho

“Un tanar s-a intors la facultate cu diploma de doctor. Batranul sau tata, care era tot doctor, abia il astepta, caci era obosit, muncise o viata.

Avea trei fii studenti la medicina, si daca se intorcea macar unul, acesta putea sa-i ia locul si sa-i intretina pe ceilalti doi in facultate.

Iar tanarul a spus imediat: – Fii linistit, odihneste-te, o sa am eu grija.

In a treia zi dupa intoarcerea acasa s-a dus la tatal sau si i-a spus: -Tata, am vindecat-o pe femeia pe care tu o tratai de treizeci de ani.

Tatal a spus: – Tampitule! Femeia asta ti-a platit tie studiile, si le platea si pe ale fratilor tai. Eu o tineam in starea asta. Era o femeie foarte bogata si isi putea permite sa fie bolnava.”

Sa tragem concluziile de rigoare si sa ne gandim daca ne permitem sa mai fim bolnavi si cine are interesul sa ne tina bolnavi. Poate ca a sosit momentul sa ne gandim la sanatate si sa o cultivam

PENTRU CA AZI E LUNI.....

va sugerez sa cititi si sa  ganditi pozitiv urmand :

DECALOGUL SENINATATII

 

1.      Doar pentru astazi imi propun sa incerc sa traiesc doar prezentul, fara sa vreau sa rezolv toate problemele vietii mele deodata.

2.      Doar pentru astazi imi propun sa am grija maxima de aspectul meu: galant in maniere, nu voi critica pe nimeni si nu voi pretinde sa imbunatatesc sau sa pun la punct pe nimeni, ci doar pe mine insumi.

3.      Doar pentru astazi imi propun sa fiu fericit, având certitudinea ca am fost creat pentru a fi fericit, nu numai pe lumea cealalalta, ci si pe lumea asta.

4.      Doar pentru astazi imi propun sa ma adaptez situatiilor fara sa pretind ca acestea sa se adapteze dorintelor mele.

5.      Doar pentru astazi imi propun sa dedic 10 minute din timpul meu unei lecturi bune, amintindu-mi ca, asa cum alimentele sunt necesare vietii trupesti, asa si lectura este necesara vietii sufletesti.

6.      Doar pentru astazi imi propun sa fac o fapta buna si nu voi spune nimanui.

7.      Doar pentru astazi imi propun sa fac cel putin un lucru pe care, de obicei, nu vreau sa il fac, iar daca ma voi simti jignit, ma voi stradui sa nu afle nimeni.

8.      Doar pentru astazi imi propun sa fac un program detaliat; poate ca nu ma voi tine strict de el, dar il voi redacta si ma voi feri de doua nenorociri: graba si nehotarârea.

9.      Doar pentru astazi imi propun sa cred cu tarie ca, indiferent daca situatiile demonstreaza contrariul, Dumnezeu are grija de mine ca si cum as fi singurul pe lumea asta.

10.  Doar pentru astazi imi propun sa nu imi fie teama; si mai ales nu imi va fi teama sa ma bucur de ceea ce este frumos si sa cred in bunatate.

Sa aveti  o saptamana  frumoasa si plina de impliniri!

1 decembrie 2010

Ieri nu am avut puterea sa va urez ceva de ziua Romaniei. Motive? O gramada.

Nu ca mi-ar fi pierit deodata patriotismul, ci pur si simplu constat ca in fiecare zi marea majoritate a noastra a romanilor devenim, strutocamile.

Iertare daca cineva se simte jignit dar asa vad eu lucrurile. 

Strutocamila asa cum o vad eu este amestecul acela de batzosenie si stralucire a strutului, cu rabdarea, inteligenta  si rezistenta unei camile.

Noi romanii ne imbatosam si ne poleim cu fel de fel de brizbrizuri , stam falnici la poza dar in realitate suntem niste rabdatori incurabili.

Inghitim si rumegam la nesfarsit mizerii si umilinte din partea unor pitici frustrati, a unor masculi si femele cu rang dominant  in turma numita Romania. Ne lasam umiliti , incalecati si murdariti de comportamentele unora si a altora  ceea ce ne pune in tabloul  european sau chiar mondial  in oala cu zoaie.

Aceste personaje ne-au transformat in acest soi de animalut inventat acum mai bine de 300 de ani, de catre  un cap luminat pe numele lui Dimitrie Cantemir  (un roman pur, curat – specie aproape disparuta azi) desi la vremea aceea  titlul de strutocamila avea cu totul alta conotatie.

Din pacate  strutocamila actuala,  s-a imperecheat cu  serpi veninosi, cu maimute urlatoare si alte lighioane   dand nastere  unei specii oribile. 

Pe langa batzosenie, infatuare si proasta crestere, acest metis ca sa nu ii spun corcitura sau bastard,  mai are si insusirea de a se scalambai  si a copia tot ce vede mai urat si mai prost in jur.

Isi pune poleiala si tichie lucitoare (a se citi vile luxoase, ultimul si cel mai scump model de masina superluxoasa aparut pe piata, isi importa servitoare asiatice, etc. )

In timp ce tu stai la rand la semafor, el mestisul,  intra pe contrasens  privind cu scarba la tine si  la politistul din intersectie, si ti-o ia inainte. Corcitura asta, in timp ce tu muncesti, si iti faci treaba, hotaraste  ca trebuie sa iti ia din banii aia cu care trebuie sa fii platit pentru ceea ce faci. De ce? Pai cum?! El scarnavia  din ce sa traiasca, cu ce sa te umileasca? Femela lui cu ce sa isi cumpere  „Vuitton-uri” ?  Progeniturile lor  vorace buzate si obeze cu ce sa traiasca? Cu ce sa isi intretina  slana pe la scolile din strainataturi?  

In timp ce tu strotocamila rabdatoare dar si mandra, incerci sa mai tii steagul sus sa fii mandru ca faci parte din acest popor, el licheaua parvenita te terfeleste si te pune la colt  ridicand faradeleagea la rang de lege, hotarand pentru tine totul si daca cumva incerci sa te impotrivesti vai de tine....

Aceste secaturi, aceste lepadaturi ma umilesc si ma pun in aceeasi poza cu ele, in fata unei lumi intregi in timp ce cu coatele-i ascutite isi face loc in ierarhii. Se duce sa ma reprezinte mai peste tot,  sa cerseasca in numele meu mila, pentru ...”saracia” poporului acesta.

Aceste lepadaturi se autointituleaza romani, murdaresc tot ce a insemnat si inseamna Romania.... Si eu trebuie azi, sa ma simt mandra ca sunt roman?  

Nu, categoric azi nu!

 Ieri da! Alaltaieri categoric da. Pentru ca ieri aveam istorie de care sa ne mandrim, oameni cu a caror nume ti-era drag sa te lauzi in lume : un Titulescu, un Iorga, un Caragiale, un Eminescu si multi ca ei. Alaltaieri aveam un Stefan cel Mare,un Mihai Viteazu, un Kogalniceanu si multi foarte multi ce se numeau  Penes Curcanul.....

 Asa ca nu va suparati pe mine, ca nu v-am salutat de 1 Decembrie.

Si inca ceva :pentru mine  faptul ca  de multi ani incoace pe 1 Decembrie, Dumnezeu  ne da vreme rea, ger, ploaie, vijelii, zapezi cat casa este un semn ca Divinitatea este tare suparata pe noi, si ca ne pedepseste sa nu ne mai bucuram ca suntem romani,  popor ales, pentru ca nu meritam si ca trebuie sa ne platim pacatul de a fi ucis in ziua de Craciun.