Caracterul intre moralitate si interese materiale

Fiecare fapta a vietii, oricat de lipsita de importanta ar fi, isi are propria ei influenta in formarea caracterului. Un caracter bun este mai pretios decat posesiunile trecatoare, iar formarea acestuia este cea mai nobila lucrare in care se pot angaja oamenii. 
In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui "portret" psihic global .
In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce. Caracterul exprima valoarea morala, personala a omului, si a mai fost denumit si profilul psiho-moral al acestuia, evaluat, in principal, dupa criterii de unitate, consistenta si stabilitate.
Caracterul nu este reprezentat de insusirile morale pe care ni le-a daruit Dumnezeu.
Acestea sunt talente pe care noi trebuie sa le dezvoltam si care vor forma un caracter nobil numai daca sunt cultivate in mod corespunzator. Un om poate tine in mana seminte pretioase, dar acele seminte nu sunt o livada de pomi fructiferi. Inainte de a deveni copac, samanta trebuie sa fie plantata. Mintea este gradina; caracterul constituie roadele.
Un caracter nobil si bine dezvoltat nu constituie o mostenire ereditara. El nu apare in mod intamplator, ci se dobandeste printr-un efort personal.
Dumnezeu ofera talente, capacitati intelectuale, dar noi ne formam caracterul. Caracterul se formeaza in batalii grele si aspre cu propriul eu.
Impotriva tendintelor ereditare trebuie lansate atacuri neintrerupte. Este necesar sa ne cercetam pe noi insine in mod riguros si nici o trasatura nefavorabila de caracter nu trebuie sa ramana necorectata. Nimeni sa nu zica: „Nu pot sa-mi corectez defectele de caracter”. Daca ajungi la o asemenea concluzie, veti esua in mod sigur in viata.
Imposibilitatea rezida in propria voastra alegere. Daca nu vrei, nu poti invinge. Adevarata dificultate izvoraste dintr-o inima corupta si nesfanta si din lipsa dispozitiei de a recunoaste adevarul.