Acum 33 de ani, aveam doar 16 ani si in miezul noptii priveam la televizorul alb-negru al familiei mele cum o "pustoaica" de doar 14 ani uimea o lume intreaga la Jocurile Olimpice de la Montreal. Termina exercitiul la paralele, era incredibila... Si acum cand astern aceste vorbe, simt cum emotiile ma coplesesc ca si atunci.
Era imperturbabila, nu zambea, nu clipea , era de acolo, facea parte din peisaj... Aterizare.... sta! Ne-a stat si noua respiratia! Se-ntoarce saluta sportiv discret si elegant publicul si juriul, se indreapta grav catre locul unde era echipa, si deodata ....Soc! Nota! 1,00... Am intepenit toti...Nu intelegeam nimic! Sala era in extaz!... DA! era nota 10,00 Un "perfect ten" cum spuneau comentatorii americani... Prima nota de 10 din istoria gimnasticii mondiale! Eram si-atunci ca si acum romani, plangeam de bucurie, strigam cat puteam de fericire, oamenii cunoscuti sau necunoscuti se imbratisau ca Romania prin micuta noastra Nadia era in fruntea tuturor....
33 de ani!
La multi ani Nadia! La multi ani, frumoase si irepetabile, amintiri !
---------------------------------------------------------------------------------
