Iertarea

Din cind in cind ceva sau cineva ne aminteste ca exista in noi o problema nerezolvata. De obicei o neiertare. 

Realizez ca iertarea e cheia ce-ti deschide poarta spre un viitor mai bun. De ce? Pentru ca neiertarea ne tine in loc.
Iertarea e aparent de doua feluri: iertarea propriei persoane si iertarea celorlati.
De fapt iertarea e impacarea cu trecutul si acceptarea prezentului asa cum este. Iar acceptarea e cuvantul magic pentru un pas mai departe. 

Nu poti merge mai departe daca esti insotit de minie sau furie, sau daca o tensiune interioara aparent fara cauza te tine in loc. 

Ceva ca o greutate pe suflet, ceva deseori neinteles si neconstientizat pe deplin, ceva ne sopteste incet dar persistent: „Nu incerca sa faci asta, nici in trecut n-ai reusit, ai atatea nereusite la activ...” sau... „Tii minte cum a fost cand ai dorit asta... si ce nasol te-ai simtit... nu ai obtinut...” sau „ stii ce ti-a facut aia”... si vocea aceasta intunecata ne determina sa renuntam sau sa actionam plini de teama, deci cu sanse din start mult mai mici. 

Sa ne iubim sufletul si sa-l iertam cu iubire. Exista o dreptate universala. Exista un echilibru perfect al lucrurilor. Exista compensatii si uneori universul „ne razbuna” mult mai... elegant. Sa nu ne razbunam, Universul va lucra pentru noi.

Miracolele se nasc din simplitate si siceritate.
Lumina si iubire tuturor!