O poveste trista dar adevarata! Cititi si printre randuri, si parte din voi veti regasi cu siguranta inlauntrul vostru, in sertarasul ala ascuns al sufletului vostru, o astfel de poveste proprie! Cati dintre voi aveti curajul macar o data la un an sa infruntati acest adevar? Greselile ne apartin, le ducem cu noi de la inceput pana la sfarsit, numai ca foarte multi se ascund, refuza sa si le asume, chiar si in fata propriei constiinte, refuzand sa accepte aceste mici adevaruri, care ranesc. Eu personal cred ca o reamintire din cand in cand a acestor adevaruri ne poate ajuta , ne poate intari!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Popular Posts
-
Astăzi ar fi fost ziua tatălui meu. De 14 ani, el nu mai este lângă mine, dar amintirea lui rămâne vie în mine în fiecare zi. Tata a fost...
-
La tara , in orasele mici sau la periferia marilor orase , exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii int...
-
Era o zi mohorâtă când am intrat în spital, simțindu-mă mică și vulnerabilă în fața lumii medicale. În jurul meu, totul părea rece, mecani...
-
Viața nu înseamnă să aștepți ca furtuna să treacă... Ce înseamnă, de fapt, asta? Nu știu dacă e chiar atât de complicat pe cât pare. E de...
-
Am început să observ că, treptat, nu mă mai făceam remarcată. În jurul meu, indiferent că era vorba de prieteni, colegi sau cunoștințe, pă...
-
Oricat de neaos ar parea, mujdei vine din franceza, de la “mousse d’ail” (spuma de usturoi). Sa nu va mai prind, asadar, spunand “muj...
-
Într-o lume în care adesea pare că aparențele cântăresc mai mult decât esența, este ușor să te lași influențat de cei care își stabilesc st...
-
În fiecare dimineață și seară, drumul meu către serviciu și apoi înapoi acasă mă poartă prin întinderi de păduri și câmpuri. Ar trebui să fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu