BUNELE MANIERE - Episodul 7. CUM SA NE ADRESAM ?

E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR NECUNOSCUTI ?

„ Categoric , nu ! „ - raspunde fermecatoarea tanara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.

„ Bineinteles ! „ -va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricand sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier.

Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.

Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere. Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intampla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in varsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi.

Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem „ Buna ziua „ , „ Va rog „ si „ Multumesc „.

Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la conversatie neutra si-si obliga „ victima „ sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri ,

nenorocirile familiei , certurile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cand pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...

Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa. (va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

PREZENTAREA IN SITUATIA IN CARE OASPETII STAU PE SCAUNE

Cine se va ridica si cine va sta jos ?

Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cand ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.

A doua regula : o femeie ramane pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tanara , ea trebuie sa se ridice cand e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in varsta. In general , cand se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in varsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in varsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decat sa uiti sa o faci atunci cand situatia o cere.

CUM SA TE PREZINTI SINGUR ?

Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cand numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cand cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.

In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in varsta sa se autoprezinte unuia mai tanar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tanar unui domn mai in varsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mana.

In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cand intri intr-un birou unde esti necunoscut , cand intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti. Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intalniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.

Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-i intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricand posibila !

Desi nu trebuie sa va autointitulati „ doamna „ , exista situatii cand prezentindu-va - la telefon , de pilda - acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : „ Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. „

Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : „ Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici „. Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : „ Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur „ sau altceva asemanator , in functie de imprejurari.

Daca intram intr-un birou vom spune : „ Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... „. In rest , regulile cunoscute raman valabile : cel mai tanar se prezinta celui mai in varsta , inferiorul - superiorului , domnul, doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in varsta se prezinta directorului care este uneori mai tanar.

Cand te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie - si atat. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - „ inginerul X „ sau „ profesorul Y „ si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramane totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intai prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.  (va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM , CE TREBUIE SA EVITAM

Se intampla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cand ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decat numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intalnesc pentru prima data. Este mai mult decat un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curand , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : „ Domnul X este un om cu bani ...” sau „ Domnul Y este , din pacate , somer. „ De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.

Cand facem prezentarile , trebuie sa avem o atatudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atatudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.

CAPCANE

Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Dorind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.

De pilda , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru, la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cand este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.

Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intampla sa intalniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : „ Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? „ Iar sotia acestuia va spune la rindul ei :

„ Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? „ Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decat una corecta: „ Sotia mea „ sau „ Sotul meu „ , cu varianta „ Sotia mea , Ana „ , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunandu-le numele de familie : „ Azi face piata Popescu „ -spune sotia. „ Popeasca n-o sa fie de acord „- spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar , in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz „ Doamna mea „ sau „ Domnul meu „ - cum spune omul din popor cand vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.

Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei.

Vom spune : „ Fratele meu ,,Daniel „ sau „ Sora mea , Dana „. Daca aceasta este casatorita vom spune „ Sora mea , Dana X „ sau se va spune de asemenei „ Cumnatul meu , Bogdan Y „ sau „ Cumnata mea , doamna Maria Z”. Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune „ Fiul meu , Daniel „ sau „ Fiica mea , Maria „. Daca sunt ai altcuiva , vom spune „ Paul , fiul familiei X „. Vom prezenta un cuplu spunand : „ Domnul si doamna Z „.

In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : „ D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea „ sau „ D-na dr. Graur nasa copiilor mei. „ Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.

Prezentarea ca si salutul urmat de strangerea mainii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intamplare. O tanara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in varsta , o doamna tot in varsta si un cuplu tanar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tanara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mana ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in varsta ( ele intind mana in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in varsta ( acum tanara intinde mana ) si , in sfirsit , tanara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tanarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tanara doamna ii intinde mana. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mana prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in varsta , tinerei domnisoare si tanarului domn.

Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.

Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi varsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : „ Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? „, alegand pe unul dintre ei , la intamplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de varste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.

Cand va este prezentat cineva , se poate intampla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decat Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decat sa i-l scalciati , lucru penibil atat pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramana singura si rugati-o sa va mai spuna data numele cu pricina.

Formulele „ sunt incantat sa va cunosc „, „ imi pare bine „ , „ imi face placere „ sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adanca si stanjenitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte. 

(va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA

  TACT SI TACTICA IN PREZENTARILE CORECTE

Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in varsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut.

Remarcam mai inainte strinsa legatura intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cand se naste viata sociala si de fiecare data cand consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna. Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mana daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bineinteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.

Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa profiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devii familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupandu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie.

Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunand pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual, anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute.

Cand este necesar sa prezinti o persoana alteia?

In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapanul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare si pe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior.

Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedand cu mult tact. Cand sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur.

CATEVA EXCEPTII:

Foarte tanara domnisoara este prezentata unui domn in varsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan varsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.

Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : „ Domnul director al fundatiei ...” , „ Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X.” Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o

societate se va pronunta mai intai numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate.

Cand imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz ne vom exprima astfel : „ Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y „.

Exceptand situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si varsta lor , ii sunt prezentate.

Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : „ Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! „ 

Construiti-va singuri situatii posibile , plecand de la acest model si aplicati cele invatate.

(va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

Pot sa va prezint ? Da , dar corect !

Toata lumea doreste sa-si faca noi relatii , sa-si largeasca cercul de cunostinte. Nimeni nu poate s-o faca fara a fi prezentat , chiar daca este o presoana care se bucura de notorietate publica. Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare.

Se prezinta barbatul , femeii ; cel mai tanar , celui mai in varsta ; inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ;intr-un cuvant rangul inferior , celui superior. Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia catorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe. Sa vedem acum cum decurge prezentarea.

Domnul X , un tanar ziarist , in varsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tanar si mai putin important decat celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Intovarasit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : „ Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu domnul X ? Domnul X , domnul Y „. Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decat domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mana domnului X care o strange imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul catorva cuvinte.

Analizand aceasta prezentare , putem sa formulam citeva reguli de baza.

1. Domnul X , tanar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului.

2. In absenta stapanului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile.

3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza strangerea de mana si numai apoi se incepe o conversatie. Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.

 (va urma)

BUNELE MANIERE - SALUTUL VERBAL. STRANGEREA MAINII. SARUTATUL MAINII.

Se pune intrebarea daca trebuie sa adaugam la gesturile descrise in articolul anterior o formula de salut. De la caz la caz , da. Oricum , ea este dictata mai intai de obiceiul pamantului si apoi de imprejurarile momentului. De pilda , exista persoane pe care le cunoastem din vedere si carora timp de decenii le adresam un salut prin inclinarea capului , fara sa pronuntam nici un cuvant. Daca inatalnim rude , prieteni , sau cunostinte apropiate , vom schimba un „ Buna ziua!” chiar daca nu ne oprim pentru o conversatie. In schimb , daca inatalnim alte persoane , formula obisnuita va fi „ Buna ziua! „ sau „ Buna seara! „ la care adaugam obligatoriu „ Doamna „ sau „ Domnule „. Nu este insa necesar sa spunem numele persoanei pe care o inatalnim. Astfel , nu trebuie spus in nici un caz :

„ Buna ziua domnule Popescu! „. Interlocutorul dumneavoastra isi stie foarte bine numele si nu tine , poate , sa-l stie toata strada. Situatia se schimba daca este vorba despre un director al unei mari uzine sau despre un ofiter. Acestia se pot adresa subalternilor pronuntindu-le numele. Acesta va echivala cu un compliment.

Daca cei intalniti sunt un domn si o doamna este bine sa spunem mai intai „ Buna ziua doamna! „ si apoi „ Buna  ziua domnule! „ chiar daca este vorba despre o necunoscuta. Veti evita formulele de tipul : „ Hello! „ sau „ Ciao! „ sau „ Adio! „ permise doar adolescentilor.

Cand ne despartim de cineva , formulele de salut sunt :

„ La revedere! „ , „ Buna seara! „,” Noapte buna! „ .

Strangerea mainii se practica mai ales cand cele doua persoane care se intalnesc urmeaza sa se opreasca si sa stea putin de vorba. Este o forma de salut care dateaza din antichitate si care este incarcata de un simbolism profund. Sa saluti pe cineva strangandu-i mana este

un semn de mare stima. In acest caz , regulile sunt inverse : cel care intinde mana primul este doamna , persoana mai in varsta sau superiorul. Tot persoanei de rang superior ii revine initiativa formulei de salut. Se intimpla ca din graba sau din necunoasterea acestei reguli , tanarul sa fie primul care intinde mana.

Sa o refuzi este , in aceasta situatie , un afront pe care n-ai dreptul sa i-l faci , decat in ultima instanta. Cel mai ocupat dintre oamenii de stat nu trebuie sa refuze sa stranga mana celui mai pisalog dintre solicitanti. Sa fie stabilit deci , ca sa refuzi o mana intinsa este o sanctiune de o gravitate exceptionala.

Se intelege ca pentru a strange mana cuiva , scoti palaria sau te inclini putin si-ti privesti interlocutorul in fata. Un barbat se va ridica pentru a strange mana cuiva. Doamnele nu trebuie sa se ridice decat pentru a da mana unei persoane mai in varsta sau pe care vor s-o onoreze in mod special. Se spune , pe drept cuvant ca modul in care strangi mana celuilalt iti dezvaluie firea. Sa evitam deci sa avem o mana moale sau una care o zdrobeste pe a celuilalt. Ne vom feri , de asemenea , sa apucam doar virful degetelor. O mana , este o mana , iar o strangere de mana o strangere de mana. Cum exista destule persoane superstitioase , se va evita strangerea mainii pe deasuprea alteia , in cruce. De altfel , gestul este total lipsit de eleganta. Este mai simplu sa urmam ordinea fireasca a prioritatilor : doamnele intre ele , doamnele si domnii , domnii intre ei. Mana pe care o strangem este in mod traditional dreapta. 

Uzanta dateaza din timpurile cand in mana dreapta tineai o arma , iar cand intindeai mana goala insemna ca doreai pace. Anumite asociatii sau comunitati , de exemplu cercetasii ( scouts ) isi strang mana stanga. Strangerea mainii poate insemna si altceva decat salutul. Se strange mana si pentru a marca incheierea unei afaceri , pentru a sublinia condoleantele , felicitarile , o rugaminte , o multumire sau o scuza. Este un semn de camaraderie , de prietenie sau de dragoste.

Cum procedam cand purtam manusi ? Pe strada barbatul isi scoate manusa din mana dreapta pentru a strange mana unei femei , chiar daca aceasta poarta manusi. Femeile isi scot manusile cand ajung la locul unei intilniri stabilite , dar daca aceasta este intamplatoare , le pot pastra cu riscul de a face un lucru neelegant. Exista o exceptie care este dictata de bunul simt. Este vorba de manusile lungi care se poarta la toaletele de seara. Pentru ca sunt foarte greu de scos , si sunt asortate la rochie se pot pastra toata seara. Manusile nu se tin pe mana in restaurant , in salile de teatru , concert sau expozitii decat daca sunt de tipul celor de mai sus. Intr-o biserica protestanta , manusile se pot tine pe mana dar intr-o biserica ortodoxa , sau intr-una catolica unde se face semnul crucii la intrare dupa ce ti-ai inmuiat degetele in apa sfintita este firesc sa le scoti.

 Cand au rol de protectie , manusile se tin pe mana - in calatorie , sau in multe discipline sportive.

Ce trebuie sa stim despre sarutatul mainii ? Este vorba , dupa cum se spune , despre un obicei vechi si demodat sau , dimpotriva , despre un act de suprema politete , apanaj al barbatilor bine crescuti ? In general , numai femeilor respectabile li se saruta mana , dar , nu in aer liber sau pe strada , ci numai in casa. Sarutatul mainii pe o manusa , sau peste masa este o gafa. M-a amuzat copios o scena vazuta pe malul marii cand am surprins o intilnire intre o doamna si un baietel crescut exagerat de bine de catre bunici : doamnei i s-a sarutat mana , ambii fiind in costume de baie , si in plus , baietelul avind pe cap o imensa palarie de paie legata sub barbie!

Cum se saruta mana ? Doamna intinde mana spre domnul care o saluta ; domnul se apleaca usor pentru a o atinge cu buzele sau a se preface ca o atinge.

Este larg raspandit obiceiul ca doua persoane care se intalnesc sa se sarute pe ambiii obraji. In plina strada acest lucru nu lasa o impresie buna dar la gara sau la aeroport nu socheaza pe nimeni.

Exista printre cei care cititi aceste sfaturi,  un numar mare de indragostiti. Ei se intreaba desigur daca pot sa se sarute sau sa se imbratiseze pe strada. Suntem obligati , nu fara regret , sa fim categorici si sa-i dezamagim. Din punct de vedere al bunei cuviinte , sarutul si imbratisarea sunt interzise in public. Un film celebru se intitula „ Indragostitii sunt singuri pe lume „. Din pacate nu este adevarat. Caci daca se intimpla ca ei sa se simta singuri , lumea este prezenta in jurul lor , curioasa , ironica si barfitoare...

(va urma)

BUNELE MANIERE - FORMELE DE SALUT

La tara , in orasele mici sau la periferia marilor orase , exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii intilnesti , fie cunoscuti , fie necunoscuti. In aceste locuri , sentimentul de apartenenta la aceeasi comunitate este inca viu si sa nu saluti inseamna sa-ti atragi antipatia tuturor.

Anonimatul marelui oras , unde esti pierdut in multime , nu mai permite evident acest salut generalizat. Aici functioneaza alt cod , ale carui uzante reglementeaza modul de a saluta. Iata citeva din regulile sale de baza : barbatul saluta mai intii o femeie , chiar daca este mai tanara ; tanarul sau tanara ii saluta pe cei mai in varsta ; noul venit pe cei care sunt deja adunati ; inferiorul pe superiori. Este obligatoriu sa raspunzi la orice salut deoarece a refuza sa raspunzi la un salut inseamna sa-l jignesti grav pe cel care ti s-a adresat.

Vom incepe prin a  vorbi despre cum trebuie sa salute un domn. Cand intilneste o doamna barbatul saluta primul. In general , salutul inseamna sa-ti scoti palaria , aproximativ cu doi metri inaintea intalnirii , sa o inclini usor , privind fara insistenta in ochii persoanei salutate , iar apoi sa iti pui palaria la loc pe cap. Nu-mi explic de ce acest obicei , de a te descoperi in semn de respect fata de cineva , a disparut aproape cu desavarsire si a fost inlocuit cu pastrarea caciulii pe cap in orice imprejurare ! Observam ca se tine caciula pe cap in salile de expozitie , la cinematografe , sau in restaurante. Frigul nu este o scuza ! Este strict interzis sa stai cu palaria pe cap in toate aceste locuri. Glumesc , nimic nu este strict interzis in comportamentul cuiva , dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil. N. Ceausescu se adresa intotdeauna poporului cu caciula bine indesata pe urechi. Nu am observat ca Don Carlos - regele Spaniei - sa vorbeasca unei multimi cu capul acoperit. Nu-i nimic , avem timp sa invatam!

Revenind la salut - domnul care intilneste o persoana feminina cunoscuta , inceteaza sa mai fumeze tigara sau pipa si-si scoate mana din buzunar. Ridicarea palariei se face intotdeauna cu mana opusa partii in care se gaseste persoana salutata. Este de o familiaritate nepermisa , chiar intre prieteni , sa reduci gestul la o simpla atingere a borului palariei , fara sa o ridici. In acest caz , e mai bine sa pastrezi palaria pe cap si sa saluti verbal.

Ce se intimpla daca nu porti palarie ? Regula este foarte simpla. Te multumesti cu o inclinare a capului care va fi poate un pic mai adanca decat daca ai saluta cu palaria. Urmarim cu stupoare la T.V. tineri cu sepcute pe cap stind comod in fata camerei de luat vederi si raspunzand la intrebari. Este inadmisibil !

Dar dumneavoastra doamna , cum veti saluta ? Simplu - veti raspunde la salutul care va este adresat printr-un suras care va dovedi persoanei intalnite ca ati recunoscut-o. In tarile anglo-saxone , femeia saluta prima , pentru a-l autoriza astfel pe domnul intalnit sa o salute. In schimb , in Europa continentala , regula este urmatoarea : domnul saluta , doamna raspunde. Doamna mai tanara o saluta pe cea mai in varsta care ii raspunde la salut. Doua persoane de acelasi sex si de aceeasi varsta se saluta simultan.

Ai dreptul sa refuzi un salut ? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav , pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri , nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.

Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta , deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea , o facem cand suntem inca la mare distanta. Dar daca intilnirea este inevitabila , vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat , iar daca noi suntem vinovati , salutul nostru poate duce la o impacare.

Se intimpla adesea ca unele persoane - al caror cerc de relatii este foarte intins sau , pur si simplu , a caror memorie este slaba - sa aiba impresia ca recunosc pe cineva si sa o salute sau sa nu recunoasca. Sa zicem , ca am cunoscut pe o doamna in tinuta de seara , iar acum , deoarece este imbracata in taior n-o mai recunoastem. Profesorul de gimnastica pe care il vedem mereu in trening poate deveni de nerecunoscut cand este imbracat elegant. Din acest motiv , vom saluta chiar daca nu suntem siguri ca-l cunoastem pe celalalt. Uitam repede un salut care ne-a fost acordat din greseala , dar nu uitam niciodata ca nu am fost salutati de catre cineva cunoscut. Nu exista reguli fara exceptii. Astfel , vom evita sa salutam o persoana , mai ales o doamna , daca o intilnim intr-o companie compromitatoare.

Cel care intra intr-un local saluta , cel care se afla acolo raspunde la salut. Aceasta regula este valabila in restaurante , compartimante de tren , sali de asteptare , lifturi, magazine. Un om bine crescut isi scoate palaria si se opreste un moment cand trece un convoi mortuar. Te ridici , te descoperi cand se intoneaza un imn national sau cand se inalta drapelul unui stat. Pe durata ceremoniei trebuie sa te comporti decent , pentru a arata ca respecti sentimentele altora.

In alta ordine de idei , salutam tot grupul din care face parte o cunostinta. Se intelege ca persoanele care o insotesc vor raspunde la salut , dar nu vor intreba numele dumneavoastra.
(va urma) 

BUNELE MANIERE - Episodul 5. SALUTUL - MOD DE COMUNICARE CU OAMENII

In viata tribala oamenii strigau sau faceau semne pentru a-i feri pe ceilalti de un pericol sau pentru a-si anunta semenii ca au gasit hrana. Dar , ca multe lucruri care la origine au fost vitale , salutul a devenit un simbol. Insa , chiar si astazi se impune un anume ceremonial care ridica multe probleme. Sa stii sa saluti este , intr-adevar , dovada ca stii sa respecti uzantele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care intimpini pe cineva. Desi formulele de salut sunt vechi de cand lumea , salutul in sine are mimica , pozitia corpului , tinuta , o infinitate de nuante care-i modifica sau ii completeaza sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva , de pilda , in ce masura il stimezi , cu conditia sa mai adaugi inca un mic gest. Orice salut este o forma de politete , dar nu implica acelasi grad de cordialitate. Stim cat de greu este sa-i faci pe copii sa salute pe cineva. Cei mici isi imbratiseaza mama de cate ori o vad , pentru a-si dovedi dragostea. Dar daca , apare pe neasteptete unchiul Vasile , cu barba lui neagra si stufoasa , copilul va refuza categoric sa scoata vreo vorba. Cel mult , la insistentele parintilor , cel mic va schita din virful buzelor un salut de bun venit. Situatia va fi penibila pentru toata lumea si mai ales pentru unchiul care va reprosa intregii familii proasta crestere a micutului. Aceasta intamplare va fi in curand obiectul de discutie al tuturor rudelor. Cu putina rabdare si tact putem evita aceasta tragi-comedie. Vom trece peste incident deoarece copilul este prea mic si vom face un efort de imaginatie pentru a intram in universul lui plin de cu totul  alte probleme. Dragostea il impinge pe micut s-o salute pe mama lui de o suta de ori pe zi. Putem sa-i cerem aceeasi atatudine fata de unchiul care-l inhiba cu teribila lui barba ? Va face el din teama un gest de dragoste ? In mod cert , nu. Dar pentru adult , salutul nu presupune o manifestare de dragoste , ci un gest de politete , o conventie. Pentru copil acum cand este foarte mic , singurul criteriu este acela al simpatiei sau antipatiei. Mai tirziu , sub influenta educatiei el se va convinge singur de cat e de necesar salutul in relatiile cu oamenii. Nici un om nu este atat de neinsemnat incat sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa , cu buzele stranse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda sunt si prost crescuti si de rea credinta. Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.

(va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 4 -CUM NE MISCAM ?

Ce sa facem cu mainile ?

 Am enumerat ce nu trebuie sa facem : sa nu le miscam fara rost , sa nu le infundam in buzunare , sa nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei etc. Sa nu gesticulam excesiv. Dar , renuntind la orice miscare a miinilor conversatia noastra ar deveni total inexpresiva. Reamintiti-va anecdota cu eroul italian , decorat pentru ca nu a tradat dusmanului secretele pe care le detinea. Cum as fi putut sa o fac daca aveam mainile legate le spate ? - spune nevinovatul soldat ... Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemeni , este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incearca elasticitatea falangelor , rotindu-si podul palmei la nesfirsit. Este aproape inutil sa va spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri. Sa nu termanam acest capitol fara sa mai amintim „ miscari „ gresite in societate : degetele in nas sunt poate amuzante la copii de doi ani , dar de la aceasta virsta , e un gest care trebuie pedepsit si interzis cu desavirsire. Scobitoarea nu-si are locul la o masa festiva. Daca ai absoluta nevoie de ea , trebuie sa o folosesti cand esti singur. Cantaretele isi incruciseaza mainile pe piept ceea ce se pare ca le ajuta sa cante mai bine. Pentru restul oamenilor gestul este ridicol. Nici sa-ti pui mainile in sold ca o precupeata , nu este un semn de buna educatie , chiar daca esti foarte suparat. Napoleon a fost imortalizat in tablouri tinand o mana sub nasturii tunicii , iar pe cealalta la spate. Chiar daca sunteti un tip de genul lui Napoleon , astazi aceasta atitudinea provoaca rasul. Cand tusesti sau casti , pui mana la gura. Fiecare stie acest lucru , dar din nefericire nu toata lumea o face ! Sa razi nu este numai firesc ci - dupa cum spunea Rablais e chiar , un semn de sanatate. Dar daca ai un ras strident si mai ales daca o data izbucnit , nu-l mai poti stapani , ai grija sa nu te exteriorizezi in acest fel. Dar e la fel de deplasat sa incerci sa acoperi cascadele de ras , ducand mana la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci cand razi in hohote , lovindu-te peste solduri sau impungandu-ti vecinul in coaste. Ca orice manifestare comportamentala rasul isi gaseste expresia ideala in moderatie. Orice om este mai simpatic cand suride. Este un secret pe care il detin prea putini semeni ai nostri , dar face minuni cu conditia de a nu-l etala permanent , pentru ca atunci se transforma in ranjet. (va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 2-NU MAI SUNTEM FOARTE TINERE

A intrat in legenda povestea unei hetaire(curtezana la vechii greci) care , la primele semne de imbatrinire , isi lua oglina si merse s-o ofere templului divinei Afrodita , cu aceasta rugaminte : „ Ia-mi oglina , buna zeita. Ce am fost nu mai pot sa vad si cum sunt nu mai vreau sa vad ! „ Exista o seninatate disperata in cuvintele acestei femei care , dupa ce a gustat din toate bucuriile vietii , a inteles in ce moment trebuia sa paraseasca scena primei tinereti. Dar a inteles si in ce moment incepea o noua viata , cea a maturatatii , a intelepciunii , a echilibrului. Trebuie sa fi folosit rau tineretea pentru a tremura in fata anilor care ne astepta , caci a doua jumatate a vietii aduce cu ea multe bucurii profunde , multe satisfactii si multa liniste. Vanitatea de a ne crampona de ceea ce am fost : de noptile cand dansam neobosite , de zilele in care eram admirate oriunde apaream , este total inutila caci nimic nu este mai trist pentru o femeie de o anumita varsta decat acest regret al trecutului , sau refuzul de a intelege prezentul , moment care depinde numai de o pregatire sufleteasca prealabila. Aceasta drama, caci este o drama sa nu stii sa imbatrinesti frumos - este de multe ori provocata de lipsa de tact a celor din jur. Nu este permis ca , intalnind o doamna dupa mai multi ani , sa deschizi o discutie pe tema frumusetii ei trecute. Cei care cred ca ii fac o placere doamnei spunandu-i ce frumoasa era , ce silueta minunata avea , ce gust desavirsit in a se imbraca , gresesc profund. Un filozof spunea odata ca ii este cumplit de mila de femeile frumoase. Tineretea si frumusetea deschid toate usile si inlocuiesc in viata familiala si sociala - de cele mai multe ori - alte calitati , mai ascunse , pe care ar trebui sa le aiba un om obisnuit. Si vine o zi - la femei cam in jurul virstei de 50 de ani - cand auzi fara sa vrei ca esti catalogata drept baba , cand vanzatorul nu mai este amabil cum era altadata , cand sotul face involuntar o comparatie cu alta femeie , care nu te avantajeaza , etc. Daca nu treci cu umor peste aceste momente se va declansa sigur criza , o cadere psihica cu urmari grave. Din acel moment , nu te mai duci la dentist - nu mai conteaza - nu te mai preocupa ca te ingrasi - nu mai conteaza , iti zici - nu te mai imbraci cu grija - e inutil , iti spui. Iti pregatesti astfel o batranete urata. Trebuie sa ne luptam sa imbatranim frumos si sa ne pregatim din vreme , pentru ca si batranetea e a noastra cum a fost tineretea si frumusetea. Desigur , e mai bine sa fim tineri , frumosi si sanatosi , decat batrani urati si bolnavi ! Acum e momentul sa intelegem ca frumusetea nu dispare daca e vorba de cea spirituala. O privire blanda , un suris cald , o conversatie inteligenta fac posibila o concurenta loiala intre o persoana tanara si una in varsta. Este in ordinea firii si depinde doar de noi sa izbutim. Totul e sa nu disperam. Acum avem alte satisfactii si alte preocupari ; sa nu ne lamentam continuu , sa nu arboram o figura acra si obosita. Nimeni nu ne poate ajuta sa traversam aceasta perioada in afara de noi. Esti tanar , daca te simti tanar , desigur. Dar sa nu constringem pe altul sa ghiceasca in ce masura ne simtim tineri , ci sa ne adaptam tinuta vestimentara la varsta noastra , sau sa ne alegem o profesie ce ne va da mereu satisfactie. Oricine primeste cu placere un compliment , dar nu este deloc necesar sa intrebam mereu citi ani imi dati. S-ar putea ca interlocutorul nostru sa greseasca si sa ne dea cu vreo 5 mai mult ! Se obisnuieste , din ce in ce mai des , ca doua persoane care nu s-au vazut de mult sa-si spuna reciproc , automat , fara sa fie de fapt adevarat : „ ce bine arati ! „ Am auzit chiar o anecdota pe aceasta tema - exista varsta intiia , varsta a doua si „ ce bine arati „. Raspunsul este in genere , multumesc ! La fel si in cazul imbracamintii :

„ Ce bluza frumoasa aveti „. „ Multumesc ! „ Sunt formule mai noi , care nu constituie un atentat la bunele maniere. Cu o singura conditie - sa fie sincere. Dar sa surizi ironic sau sa comentezi cu altcineva contrariul celor afirmate este de neiertat. Problema este de a sti cand trebuie sa renunti la statutul de femeie frumoasa , la fel ca actorii lucizi care ghicesc momentul in care trebuie sa paraseasca ecranul si luminile rampei. Sa ne amintim de Shirley Temple ai carei manageri incercau sa-i stopeze cresterea cu produse farmaceutice pentru a imbogati cit mai multa vreme industria cinematografica americana. Nu putem sa nu admiram felul in care micuta Shirley a hotarit cu curaj sa-si construiasca o noua viata care nu datora nimic fabricilor de vise. Daca n-ar exista amintirea tineretii n-am simti batrinetea. Boala si nu varsta ne impiedica sa facem ceea ce faceam altadata , caci o persoana in varsta poate fi fiinta la fel de agreabila ca si una tanara. Si daca totusi ne simtim demoralizate , sa recitim incintatoarele scene descrise de Proust in romanul „ In cautarea timpului pierdut „ si sa retraim momentele inserarii de pe plaja de la Balbec , impreuna cu minunata bunica a autorului ce polariza , prin spirit si inteligenta , grupul de tineri , in defavoarea „ fetelor in floare „.(va urma)

Din categoria - citate lectie !

Fiecare greseala este o ocazie de a invata. 
Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat - ar fi o prostie. 
Insa comite cat mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti. - Osho

Vorbeste prin cuvinte de afirmare si confirmare

Desi se spune ca iubirea nu are intotdeauna nevoie de cuvinte, in multe dintre cazuri are. Uneori cuvintele pot reprezenta o lume intreaga. Multe persoane au nevoie intr-o relatie de confirmarea iubirii pe cale verbala. Un simplu “te iubesc” spus in graba si de complezenta este insa prea putin ca sa fie suficient.

Multe persoane au nevoie sa auda un “multumesc pentru ca ai facut acest lucru pentru mine”, au nevoie de apreciere, de incurajare, de cuvinte de aprobare si de sprijin. Au nevoie sa auda cuvinte frumoase sau chiar complimente din partea partenerului pentru a se simti iubite si apreciate de catre acesta.

Multe persoane se simt iubite atunci cand partenerul isi exprima aprecierea pe cale verbala, cand in acel cuplu exista o recunoastere verbala a contributiilor si a meritelor partenerului . Daca acesta este limbajul sentimentelor partenerului tau spune-i mai des: “multumesc pentru..”, “apreciez ca..”, “stiu ca am cel mai minunat partener din lume”, etc., fa afirmatii pozitive cu privire la persoana sa si la ceea ce face, fa-l sa se simta important si sporeste-i increderea in sine si in tine.

Te va iubi si mai mult. Te va face la randul sau sa te simti important sau importanta.

“ Reactioneaza creativ la prezent”- Osho

“Un tanar s-a intors la facultate cu diploma de doctor. Batranul sau tata, care era tot doctor, abia il astepta, caci era obosit, muncise o viata.

Avea trei fii studenti la medicina, si daca se intorcea macar unul, acesta putea sa-i ia locul si sa-i intretina pe ceilalti doi in facultate.

Iar tanarul a spus imediat: – Fii linistit, odihneste-te, o sa am eu grija.

In a treia zi dupa intoarcerea acasa s-a dus la tatal sau si i-a spus: -Tata, am vindecat-o pe femeia pe care tu o tratai de treizeci de ani.

Tatal a spus: – Tampitule! Femeia asta ti-a platit tie studiile, si le platea si pe ale fratilor tai. Eu o tineam in starea asta. Era o femeie foarte bogata si isi putea permite sa fie bolnava.”

Sa tragem concluziile de rigoare si sa ne gandim daca ne permitem sa mai fim bolnavi si cine are interesul sa ne tina bolnavi. Poate ca a sosit momentul sa ne gandim la sanatate si sa o cultivam

Cum influenteaza spiritul mamei, viitorul copilului

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau.

Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul prorpiilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator.

Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.

Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu- ne mai ales in directia orientarii lor profesionale,asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri.

Pana la nastere fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca est in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati.

In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai

puternica decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului.

Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el.

Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu

nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa creem conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea

copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti dor sa faci rau. De aceea in timpul bolii  copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii.

Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt chiar si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a printilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri

parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de copii sau fata de lumea din jur.

Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia.Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a  copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele

unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele, si o parte din karma, copilul adica. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor este necesara blocarea partii

negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu- I starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc.

Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama iti ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolanv. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-i cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale.

Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Incurajarea....

"Fă-ţi timp pentru a delibera, dar atunci când timpul de acţiune a sosit,nu te mai gândi şi actioneaza! " Napoleaon Bonaparte (1769 - 1821)
Partea negativa nu poate exista fara o parte pozitiva. Am primit descurajari atat de mult timp in viata mea, incat acum sunt motivata sa fac norma intreaga incurajand oamenii!