Astăzi ar fi fost ziua tatălui meu. De 14 ani, el nu mai este lângă mine, dar amintirea lui rămâne vie în mine în fiecare zi.
Tata a fost un om bun, dar și dur. A știut să mă iubească în felul său, învățându-mă că viața nu e ușoară și că trebuie să lupt pentru fiecare lucru important. Nu m-a protejat de greutăți, ci m-a pregătit pentru ele, iar astăzi, cu inima plină de dor și recunoștință, mă înclin pentru tot ce a făcut pentru mine.
Tata nu a fost genul de om care să mă menajeze
sau să-mi netezească drumul, dar tocmai de aceea am devenit cine sunt azi. Mi-a
arătat că viața e plină de provocări și că puterea vine din felul în care le
înfrunți. Chiar și când părea aspru, știu acum că în spatele acelei durități
era o dragoste profundă, o dorință de a mă vedea pregătită pentru lumea de
afară.
Astăzi, îmi dau seama cât de mult i-am datorat
fiecărei lecții. Îl port în suflet cu recunoștință, știind că fiecare decizie a
lui, fiecare moment în care mi-a cerut să fiu mai puternică, a fost din
dragoste. Dragostea lui e gravată în inima mea și mă ghidează în tot ce fac.
Mă înclin în fața amintirii lui, cu toată inima, pentru tot ce m-a
învățat, chiar și atunci când nu înțelegeam. Știu că nu a fost ușor, dar tot ce
a făcut a fost pentru binele meu. Astăzi, în ziua în care i-aș fi spus „La
mulți ani”, îi mulțumesc din suflet pentru tot. Dragostea lui rămâne în mine,
pentru totdeauna.
