MĂ ÎNCLIN ȘI ÎȚI MULȚUMESC, TATĂ

 Astăzi ar fi fost ziua tatălui meu. De 14 ani, el nu mai este lângă mine, dar amintirea lui rămâne vie în mine în  fiecare zi. 

Tata a fost un om bun, dar și dur. A știut să mă iubească în felul său, învățându-mă că viața nu e ușoară și că trebuie să lupt pentru fiecare lucru important. Nu m-a protejat de greutăți, ci m-a pregătit pentru ele, iar astăzi, cu inima plină de dor și recunoștință, mă înclin pentru tot ce a făcut pentru mine.

Tata nu a fost genul de om care să mă menajeze sau să-mi netezească drumul, dar tocmai de aceea am devenit cine sunt azi. Mi-a arătat că viața e plină de provocări și că puterea vine din felul în care le înfrunți. Chiar și când părea aspru, știu acum că în spatele acelei durități era o dragoste profundă, o dorință de a mă vedea pregătită pentru lumea de afară.

Astăzi, îmi dau seama cât de mult i-am datorat fiecărei lecții. Îl port în suflet cu recunoștință, știind că fiecare decizie a lui, fiecare moment în care mi-a cerut să fiu mai puternică, a fost din dragoste. Dragostea lui e gravată în inima mea și mă ghidează în tot ce fac.

Mă înclin în fața amintirii  lui, cu toată inima, pentru tot ce m-a învățat, chiar și atunci când nu înțelegeam. Știu că nu a fost ușor, dar tot ce a făcut a fost pentru binele meu. Astăzi, în ziua în care i-aș fi spus „La mulți ani”, îi mulțumesc din suflet pentru tot. Dragostea lui rămâne în mine, pentru totdeauna.