– Cine esti tu?
– Eu sunt marea.
Papusa a intrebat din nou:
– Dar ce este marea?
Marea a raspuns:
– Sunt eu.
– Nu inteleg, a spus papusa, si as vrea sa stiu. Cum sa fac?
Marea a raspuns:
– Atinge-ma!
Atunci papusa a intins timida piciorul, a atins apa si a avut impresia ciudata ca incepe sa cunoasca ce este marea. Si-a retras piciorul si a vazut ca degetele ii disparusera. A strigat inspaimantata:
– Ah! Ce s-a intamplat cu degetele mele? Ce mi-ai facut?
Marea a zis:
– Tu ai sacrificat ceva ca sa ma poti intelege.
Treptat-treptat, marea dizloca fragmente din papusa de sare, iar aceasta inainta tot mai departe in mare. Cu cat inainta, cu atat avea impresia ca intelege mai bine, fara a fi in stare sa spuna totusi ce este marea…
– Dar ce este marea?, se tot intreba.
In cele din urma un val a facut sa dispara ce mai ramasese din ea si papusa a zis:
– Marea sunt eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu