Prietenia intre unilateralitate si absenta!

Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca. Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i se poata destainui. Dar cati dintre noi il poate asculta cu tot sufletul si poate chiar ajuta pe celalalt?!

De multe ori relatia de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata in ras de catre ceilalti De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului? "Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara.". Acel prieten bun, care nu te lasa la greu,cred ca are multe calitati ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, stie sa observe cand ti-e greu,este acolo unde si cand ai nevoie. Este iubitor, stie sa mangaie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea intotdeauna usa deschisa si va fi gata sa te primeasca cu dragoste...

Mai greu este atunci cand si el ,prietenul tau are nevoie sa fie ascultat si imbratisat, iar tu nu ai timp de el....Cand este mult mai important ceea ce te intereseaza pe tine si uiti de el.

Prietenia nu este unilaterala , nu este facuta ca numai unul sa primeasca ci trebuie sa invete fiecare sa si daruiasca... Este un dar sa simti atunci cand, celalalt care ti-a oferit umarul lui  cand sufletul te durea cel mai tare si tu sa iti oferi umarul pentru lacrima lui...