“De-as vorbi toate limbile oamenilor si pe acelea ale ingerilor, fara
iubire nu sunt decat un clopot dogit sau niste talgere tipatoare. De-as avea
darul profetiei si as cunoaste toate tainele si tot ceea ce este stiut, de-as
avea toata credinta nemasurata ce misca muntii din loc, fara iubire nu sunt
nimic. De mi-as imparti toate bunurile ca sa aiba ce manca saracii, de mi-as da
ca o ofranda trupul ca sa fie ars pe rug, fara iubire faptele mele nu slujesc la
nimic.
Iubirea e rabdatoare, iubirea e plina de bunatate, iubirea nu pizmuieste,
iubirea nu se-mbufneaza, nu se umfla de mandrie, nu-nfaptuieste nimic necinstit,
nu cauta castig pentru sine. Nu se acreste, nu banuieste raul, nu
se bucura de strambatate, dar se veseleste de adevar. Iarta totul, crede totul,
spera totul, sufera orisice.
Iubirea nu dispare niciodata. Profetiile vor avea un sfarsit, darul
limbilor va inceta. Stiinta va fi depasita. Caci
cunoastem nedesavarsit si facem profetii nedesavarsite. Dar atunci cand
desavarsitul va fi infaptuit, tot ceea ce este nedesavarsit va fi
inlaturat.
Cand eram copil vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un
copil. Cand am ajuns in puterea varstei am lepadat purtarea copilareasca. Acum
vedem ca intr-o oglinda niste contururi sterse, atunci vom vedea lucruile din
fata. Acum cunosc nedesavarsit, atuncivoi cunoaste desavarsit cum am fost si eu
cunoscut.
Asadar aceste trei lucruri raman: credinta, speranta si iubirea. Dar cel
mai mare dintre tustrele este iubirea.“