Se afișează postările cu eticheta aforisme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aforisme. Afișați toate postările
13 noiembrie 2013
12 noiembrie 2013
LECTURI DE WEEKEND
Aforisme asupra intelepciunii in viata
de Arthur Schopenhauer
.....Cea mai generala privire ne arata doi dusmani
ai fericirii omenesti: durerea si uratul. Si aici vedem ca in proportia in care
izbutim sa ne departam de unul din ei, ne apropiem de celalalt, si viceversa, asa
incat viata noastra infatiseaza in adevar o oscilatie mai mare sau mai mica intre
amandoua. Aceasta vine din indoitul antagonism, in care stau laolalta: unul dinafara
sau obiectiv, si altul dinauntru, sau subiectiv. Adica dinafara, nevoia si
lipsa nasc durerea; dimpotriva siguranta si prisosul nasc uratul. De aceea
vedem poporul de jos intr-o lupta necurmata cu nevoia, asadar cu durerea, iar
clasele bogate si inalte in lupta vesnica, adesea chiar disperata, cu uratul.
Viata nomada, care este un semn al treptei celei mai de jos a civilizatiei, se
iveste iarasi pe treapta cea mai de sus in viata „turistilor”, in calatoriile
ajunse la moda. Cea dintai s-a nascut din nevoie, cea din urma din urat.
Iar antagonismul dinauntrul sau cel personal al celor
doi dusmani ai fericirii omenesti provine din proportia inversa, in care se afla
la fiecare om susceptibilitatea pentru amandoua dupa gradul inteligentei lui. Caci
tampirea mintii este totdeauna unita cu tampirea impresiilor si cu lipsa de
excitabilitate, ceea ce face pe om mai putin primitor pentru dureri si instrainari
de tot felul si de tot gradul; dar din aceeasi tampire intelectuala se produce
pe de alta parte acel gol sufletesc, intaparit pe cele mai multe fete si
manifestat prin pandirea necurmata dupa orice intamplare dinafara, fie cea mai
neinsemnata – gol, care este adevaratul izvor al uratului si e totdeauna setos
de excitari externe, pentru a-si pune minte si inima prin ceva in miscare. De
aceea nici nu este delicat in alegere; precum dovedeste nemernicia distractiilor,
dupa care alearga oamenii, ca si soiul petrecerilor si al conversatiei lor; tot
de aici se naste si multimea de pierde-vara si de gura-casca. Mai ales aceasta
goliciune sufleteasca desteapta dorul de adunari, petrecerile, placerile si
luxul de tot felul, ce pe multi ii duce la risipa si pe urma la saracie.
De
aceasta ratacire fereste, mai sigur bogatia interna, bogatia mintii; caci
mintea, cu cat se apropie mai mult de eminenta, cu atat lasa mai putin loc uratului.
Iar miscarea nesfarsita a gandirilor, jocul lor preinnoit la fiecare ocazie
externa sau interna, puterea si tendinta spre combinatii tot mai felurite ale
lor, scutesc capul cel eminent cu desavarsire de apropierea uratului, afara
poate de momentele de oboseala. Insa, pe de alta parte, inteligenta mai inalta
are o conditie directa si o sensibilitate mai inalta si are radacina ei intr-o
mai mare violenta a vointei, prin urmare a pasiunilor; din impreunarea ei cu
aceste se produce o tarie mult mai mare a tuturor afectelor si o
impresionabilitate inmultita nu numai pentru durerile morale, ci si pentru cele
fizice, chiar o nerabdare mai mare la orice piedica sau numai la greutati; si
toate aceste se sporesc inca prin vioiciunea tuturor reprezentarilor, asadar si
a celor neplacute, provenita din taria fanteziei.
11 noiembrie 2013
LECTURI DE WEEKEND
Aforisme asupra intelepciunii
in viata
de Arthur Schopenhauer
Asadar, ceea ce are fiecare in sine insusi este
lucrul cel mai de capetenie pentru fericirea vietii sale. Numai fiindca aceasta
inzestrare de la natura este adeseori asa de mica, mai toti din cei scapati din
luptele pentru existenta zilnica sunt tot asa de nefericiti ca cei ce se afla inca
in acele lupte.
Goliciunea sufletului lor, seceta constiintei, saracia mintii ii impinge spre societati care sunt compuse din acelasi soi de oameni, caci similis simili gaudet. Apoi numai ii vezi alergand in gloata dupa petreceri si distractii, pe are le cauta mai intai in placeri senzuale, in desfatari de tot felul si mai pe urma in desfranari. Izvorul ispitirii fara margini, prin care atatia copii de familie din parinti bogati isi pierd mostenirea cea mare, adese in cateva luni, nu este altul decat uratul ce se naste din descrisa goliciune si saracie a mintii. Asemenea tineri au fost trimisi in lume bogati dinafara, dar saraci dinauntru, si au cautat in zadar a indeplini prin bogatia externa pe cea interna, voind a primi toate dinafara – analog batranilor care cauta a se intari prin exalatiile fetelor tinere. Cu acest chip saracia dinauntru a produs, in sfarsit, si pe cea dinafara.
de Arthur Schopenhauer
... bogatia cea mai mare face putin pentru fericirea
noastra; din care cauza multi bogati se simt nefericiti, fiindca sunt fara
cultura mintii, fara cunostinte si de aceea fara un interes obiectiv, care sa-i
puna in stare a se ocupa intelectual. Caci
ceea ce ne mai poate da bogatia pentru indestularea trebuintelor reale si firesti,
este de putina insemnatate pentru adevaratul nostru bine; din contra, il impiedica
prin multele si neaparatele griji ce le aduce cu sine pastrarea unei averi prea
mari. Totusi oamenii cauta de o mie de ori mai mult a dobandi bogatie decat
cultura mintii; pe cand, desigur ceea ce suntem face mult mai mult
pentru fericirea noastra decat ceea ce avem. Pe multi ii vedem in miscare
neobosita, harnici ca furnicile, lucrand de dimineata pana seara pentru a-si
mai spori bogatia. Tot ce trece peste orizontul stramt al mijloacelor pentru a
cest scop, le ramane necunoscut; mintea lor este inchisa, de aceea neprimitoare
de alte gandiri si simtiri. Placerile cele mai inalte, cele spirituale, le sunt
straine; si in zadar cauta a le inlocui prin cele trecatoare, senzuale, ce si
le ingaduie din cand in cand si care le cer timp putin si bani multi. La sfarsitul
vietii, ca un rezultat al ei au, ce e drept, o gramada foarte mare de bani inaintea
lor, pe care o lasa acum mostenitorilor ca sa o mai mareasca sau poate sa o
risipeasca. O astfel de viata, desi cel ce o duce isi da un aer cat se poate de
serios si important, este tot asa de nebuna ca o viata al carei simbol ar fi
fost de-a dreptul masca arlechinului.
Goliciunea sufletului lor, seceta constiintei, saracia mintii ii impinge spre societati care sunt compuse din acelasi soi de oameni, caci similis simili gaudet. Apoi numai ii vezi alergand in gloata dupa petreceri si distractii, pe are le cauta mai intai in placeri senzuale, in desfatari de tot felul si mai pe urma in desfranari. Izvorul ispitirii fara margini, prin care atatia copii de familie din parinti bogati isi pierd mostenirea cea mare, adese in cateva luni, nu este altul decat uratul ce se naste din descrisa goliciune si saracie a mintii. Asemenea tineri au fost trimisi in lume bogati dinafara, dar saraci dinauntru, si au cautat in zadar a indeplini prin bogatia externa pe cea interna, voind a primi toate dinafara – analog batranilor care cauta a se intari prin exalatiile fetelor tinere. Cu acest chip saracia dinauntru a produs, in sfarsit, si pe cea dinafara.
10 noiembrie 2013
LECTURI DE WEEKEND
Aforisme asupra intelepciunii in viata - de Arthur Schopenhauer
...destinatia primitiva a puterilor, cu care a
inzestrat natura pe om, este lupta in contra nevoilor ce-l ameninta din toate partile.
Cand aceasta lupta inceteaza pentru catva timp, puterile neocupate il apasa ca
o sarcina; el trebuie sa se joace cu ele, adica sa le intrebuinteze fara scop;
altminteri cade in celalalt izvor al suferintei omenesti, in urat. De aceea uratul
chinuieste mai ales pe oamenii bogati din societatea mai inalta, despre a caror
mizerie ne-a dat Lucretius o descriere ce se potriveste si astazi cu cele ce le
vedem petrecandu-se zilnic in orasele mari:
„Numai il vezi iesind din palatul sau, fiindca
i se urase acasa, si in curand intorcandu-se inapoi, caci nu petrece mult timp afara de acasa. Apoi pune sa-i inhame
telegarii si ii mana in goana la mosia din apropiere parca i s-ar fi aprins
casele si ar da zor sa stinga focul; dar abia ajuns pe pragul usii, incepe sa
caste si, sau se culca si doarme dus ca sa-si uite uratul, sau se intoarce iarasi
in goana ca sa revada orasul”.
Acest soi de oameni, cat sunt tineri, se indeletnicesc
cu puterea musculara si cu cea genitala. Dar mai tarziu nu raman decat puterile
intelectuale; daca lipsesc acestea sau lipseste dezvoltarea lor sau materialul
adunat pentru aplicare lor, atunci nevoia este mare. Fiindca insa vointa este
singura putere vesnic nesleita, se pune acum in ea miscare prin desteptarea
pasiunilor, (de exemplu) prin jocuri de noroc, acest viciu intr-adevar injositor.
Ca regula generala insa, orice om fara ocupatie va alege, dupa cum e felul
puterilor predomnitoare in el, un anume joc pentru distractia lui, de exemplu:
popice sau sah; vanatoare sau pictura; alergari de cai sau muzica; joc de carti
sau poezie; heraldica sau filozofie, etc. Putem chiar cerceta fiziologic aceasta
deosebire, ducandu-ne pana la radacina tuturor manifestarilor de puteri omenesti,
asadar la cele trei puteri fiziologice fundamentale si privindu-le acum in jocul
lor fara scop. Atunci ni se arata ca izvoarele a trei feluri de placeri
posibile, dintre care fiecare om, dupa predomnirea uneia sau alteia din acele
puteri, isi va alege felul potrivit cu sine.
Intai placerile puterii productive; ele
consista in mancare, bautura, mistuire, odihna si somn. Sunt chiar popoare intregi
carora alte popoare le atribuie aceste placeri ca insusiri nationale.
Al doilea, placerile iritabilitatii; ele
consista in exercitii corporale, plimbare, salt, tranta, dans, scrima, calarie si
jocuri atletice de tot felul, precum si in vanatoare si chiar in lupta si razboi.
Al treilea, placerile sensibilitatii; ele
consista in contemplare, cugetare, simtire, in compuneri de poezii, in pictura si
arta plastica, in muzica; in invatare, citire, meditare, inventii, filozofie,
etc.
Asupra valorii, gradului, duratei fiecareia
din aceste petreceri se pot face felurite observari, pe care insa le lasam in
seama cititorului.
Tot omul va intelege ca placerile sunt
totdeauna izvorate din intrebuintarea propriilor puteri, si ca, prin urmare,
fericirea noastra, adica suma placerilor, va fi cu atat mai mare, cu cat este
mai nobila puterea din care se produce.
Asemenea nu va tagadui nimeni intaietatea ce in
aceasta privinta i se cuvine sensibilitatii; a carei preponderenta hotarata
este semnul de preferinta a omului in comparare cu alte animale; pe cand
celelalte doua puteri fiziologice sunt date si animalelor in acelasi grad, si
chiar intr-un grad mare.
De sensibilitate se tin puterile noastre
intelectuale; de aceea predominarea ei ne face primitori de placeri care
consista in cunostinte, de asa-numitele multumiri sufletesti, si pe acestea le
vom simti cu atat mai mult, cu cat este mai mare aceea predominare… Caci toate
celelalte placeri, adica cele ce nu sunt intelectuale, sunt cu mult mai prejos;
ele isi au radacina in imboldirile vointei, adica in pofte, in sperante, in
temeri, in tendinte spre un scop oarecare, si toate acestea nu pot fi lipsite
de dureri, cu atat mai mult, cu cat rareori se atinge vreun scop fara a aduce
cu sine un grad oarecare de deceptie. Pe cand, din contra, placerile intelectuale
ne descopar adevarul din ce in ce mai limpede…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Popular Posts
-
Viața nu înseamnă să aștepți ca furtuna să treacă... Ce înseamnă, de fapt, asta? Nu știu dacă e chiar atât de complicat pe cât pare. E de...
-
Astăzi ar fi fost ziua tatălui meu. De 14 ani, el nu mai este lângă mine, dar amintirea lui rămâne vie în mine în fiecare zi. Tata a fost...
-
Într-o lume în care adesea pare că aparențele cântăresc mai mult decât esența, este ușor să te lași influențat de cei care își stabilesc st...