LECTURI DE WEEKEND

Aforisme asupra intelepciunii in viata - de Arthur Schopenhauer

...destinatia primitiva a puterilor, cu care a inzestrat natura pe om, este lupta in contra nevoilor ce-l ameninta din toate partile. Cand aceasta lupta inceteaza pentru catva timp, puterile neocupate il apasa ca o sarcina; el trebuie sa se joace cu ele, adica sa le intrebuinteze fara scop; altminteri cade in celalalt izvor al suferintei omenesti, in urat. De aceea uratul chinuieste mai ales pe oamenii bogati din societatea mai inalta, despre a caror mizerie ne-a dat Lucretius o descriere ce se potriveste si astazi cu cele ce le vedem petrecandu-se zilnic in orasele mari:

„Numai il vezi iesind din palatul sau, fiindca i se urase acasa, si in curand intorcandu-se inapoi, caci nu petrece mult timp  afara de acasa. Apoi pune sa-i inhame telegarii si ii mana in goana la mosia din apropiere parca i s-ar fi aprins casele si ar da zor sa stinga focul; dar abia ajuns pe pragul usii, incepe sa caste si, sau se culca si doarme dus ca sa-si uite uratul, sau se intoarce iarasi in goana ca sa revada orasul”.

Acest soi de oameni, cat sunt tineri, se indeletnicesc cu puterea musculara si cu cea genitala. Dar mai tarziu nu raman decat puterile intelectuale; daca lipsesc acestea sau lipseste dezvoltarea lor sau materialul adunat pentru aplicare lor, atunci nevoia este mare. Fiindca insa vointa este singura putere vesnic nesleita, se pune acum in ea miscare prin desteptarea pasiunilor, (de exemplu) prin jocuri de noroc, acest viciu intr-adevar injositor. Ca regula generala insa, orice om fara ocupatie va alege, dupa cum e felul puterilor predomnitoare in el, un anume joc pentru distractia lui, de exemplu: popice sau sah; vanatoare sau pictura; alergari de cai sau muzica; joc de carti sau poezie; heraldica sau filozofie, etc. Putem chiar cerceta fiziologic aceasta deosebire, ducandu-ne pana la radacina tuturor manifestarilor de puteri omenesti, asadar la cele trei puteri fiziologice fundamentale si privindu-le acum in jocul lor fara scop. Atunci ni se arata ca izvoarele a trei feluri de placeri posibile, dintre care fiecare om, dupa predomnirea uneia sau alteia din acele puteri, isi va alege felul potrivit cu sine.

Intai placerile puterii productive; ele consista in mancare, bautura, mistuire, odihna si somn. Sunt chiar popoare intregi carora alte popoare le atribuie aceste placeri ca insusiri nationale.

Al doilea, placerile iritabilitatii; ele consista in exercitii corporale, plimbare, salt, tranta, dans, scrima, calarie si jocuri atletice de tot felul, precum si in vanatoare si chiar in lupta si razboi.

Al treilea, placerile sensibilitatii; ele consista in contemplare, cugetare, simtire, in compuneri de poezii, in pictura si arta plastica, in muzica; in invatare, citire, meditare, inventii, filozofie, etc.

Asupra valorii, gradului, duratei fiecareia din aceste petreceri se pot face felurite observari, pe care insa le lasam in seama cititorului.

Tot omul va intelege ca placerile sunt totdeauna izvorate din intrebuintarea propriilor puteri, si ca, prin urmare, fericirea noastra, adica suma placerilor, va fi cu atat mai mare, cu cat este mai nobila puterea din care se produce.

Asemenea nu va tagadui nimeni intaietatea ce in aceasta privinta i se cuvine sensibilitatii; a carei preponderenta hotarata este semnul de preferinta a omului in comparare cu alte animale; pe cand celelalte doua puteri fiziologice sunt date si animalelor in acelasi grad, si chiar intr-un grad mare.

De sensibilitate se tin puterile noastre intelectuale; de aceea predominarea ei ne face primitori de placeri care consista in cunostinte, de asa-numitele multumiri sufletesti, si pe acestea le vom simti cu atat mai mult, cu cat este mai mare aceea predominare… Caci toate celelalte placeri, adica cele ce nu sunt intelectuale, sunt cu mult mai prejos; ele isi au radacina in imboldirile vointei, adica in pofte, in sperante, in temeri, in tendinte spre un scop oarecare, si toate acestea nu pot fi lipsite de dureri, cu atat mai mult, cu cat rareori se atinge vreun scop fara a aduce cu sine un grad oarecare de deceptie. Pe cand, din contra, placerile intelectuale ne descopar adevarul din ce in ce mai limpede…