Scria in "Autoportret intr-o oglinda sparta" :
"Candva, mi-am zis ca la batranete ma voi feri de patru gafe. 1.) Nu ma voi plange ca nu mai sunt tanar. 2.)Nu voi da sfaturi nimanui. 3.) Nu voi invoca mereu experienta mea. 4.) Si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucru. De bine, de rau, primele trei le respect. Ce rost ar avea sa ma plang ca nu mai sunt tanar? N-as face decat sa ingreunez o situatie si asa dificila. Sa dau sfaturi, n-am chef. Si nici n-are nimeni nevoie de ele. Iar despre experienta mea ce-as putea spune? Poate, doar ca viata a avut un sens cata vreme n-am tinut sa-i dau unul. In clipa in care am incercat s-o fac, mi-a sunat in urechi, ironica, vorba. Eclesiastului despre desertaciune. Ultima regula era, insa o dovada de superficialitate. N-am prevazut ca, intr-o zi, as putea suferi de un exces de memorie, cum sufera altii de un exces de suc gastric. Pe urma, nu banuiam, ceea ce stiu azi, ca trecutul nu e o arhiva, o magazie unde gasesti si azi, si maine, si poimaine aceleasi lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar in fapt aceleasi. Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate."
Ce pot sa mai spun acum cand nu mai este? A imbatranit frumos si a fost prolific in tot ce a facut... Nu mai este, s-a dus sa-si continuie opera acolo sus...Odihna in pace printre ingeri, maestre!
