LECTURI DE WEEKEND

Aforisme asupra intelepciunii in viata
 de Arthur Schopenhauer

... bogatia cea mai mare face putin pentru fericirea noastra; din care cauza multi bogati se simt nefericiti, fiindca sunt fara cultura mintii, fara cunostinte si de aceea fara un interes obiectiv, care sa-i puna in stare a se ocupa intelectual.  Caci ceea ce ne mai poate da bogatia pentru indestularea trebuintelor reale si firesti, este de putina insemnatate pentru adevaratul nostru bine; din contra, il impiedica prin multele si neaparatele griji ce le aduce cu sine pastrarea unei averi prea mari. Totusi oamenii cauta de o mie de ori mai mult a dobandi bogatie decat cultura mintii; pe cand, desigur ceea ce suntem face mult mai mult pentru fericirea noastra decat ceea ce avem. Pe multi ii vedem in miscare neobosita, harnici ca furnicile, lucrand de dimineata pana seara pentru a-si mai spori bogatia. Tot ce trece peste orizontul stramt al mijloacelor pentru a cest scop, le ramane necunoscut; mintea lor este inchisa, de aceea neprimitoare de alte gandiri si simtiri. Placerile cele mai inalte, cele spirituale, le sunt straine; si in zadar cauta a le inlocui prin cele trecatoare, senzuale, ce si le ingaduie din cand in cand si care le cer timp putin si bani multi. La sfarsitul vietii, ca un rezultat al ei au, ce e drept, o gramada foarte mare de bani inaintea lor, pe care o lasa acum mostenitorilor ca sa o mai mareasca sau poate sa o risipeasca. O astfel de viata, desi cel ce o duce isi da un aer cat se poate de serios si important, este tot asa de nebuna ca o viata al carei simbol ar fi fost de-a dreptul masca arlechinului.

Asadar, ceea ce are fiecare in sine insusi este lucrul cel mai de capetenie pentru fericirea vietii sale. Numai fiindca aceasta inzestrare de la natura este adeseori asa de mica, mai toti din cei scapati din luptele pentru existenta zilnica sunt tot asa de nefericiti ca cei ce se afla inca in acele lupte.

Goliciunea sufletului lor, seceta constiintei, saracia mintii ii impinge spre societati care sunt compuse din acelasi soi de oameni, caci similis simili gaudet. Apoi numai ii vezi alergand in gloata dupa petreceri si distractii, pe are le cauta mai intai in placeri senzuale, in desfatari de tot felul si mai pe urma in desfranari. Izvorul ispitirii fara margini, prin care atatia copii de familie din parinti bogati isi pierd mostenirea cea mare, adese in cateva luni, nu este altul decat uratul ce se naste din descrisa goliciune si saracie a mintii. Asemenea tineri au fost trimisi in lume bogati dinafara, dar saraci dinauntru, si au cautat in zadar a indeplini prin bogatia externa pe cea interna, voind a primi toate dinafara – analog batranilor care cauta a se intari prin exalatiile fetelor tinere. Cu acest chip saracia dinauntru a produs, in sfarsit, si pe cea dinafara.