(episodul 2)
Mi-am incarcat bagajele in masina, am pornit motorul si mi-am aprins o mult dorita tigara… Deh! Masina a fost in repaus 3 saptamani si batranica avea nevoie de incalzire… Imi arunc ochii in jur si am avut senzatia ca mi s-au aburit sau chiar murdarit lentilele ochelarilor. Masina mea era plina de praf naclait cu ceva apa din ploaia care tocmai incepuse… Ma uit in jur, mai toate masinile la fel. Aha! – zic, iar norul saharian.. Pe naiba! Era praful autohton, pur romanesc… Stapanul atotputernic al mediului inconjurator, al plamanilor si ochilor nostri, cel putin in Bucuresti, garantez.
Florida, este un stat foarte aglomerat , in
speta marile orase, Miami, Orlando,Naples, Key West,Tampa, etc. cu suburbiile
aferente in care bantuie o populatie cu preponderenta latino-americana (apropo, daca nu stii trei
vorbe macar in spaniola, de multe ori esti pierdut…). Turisti, localnici toti
la un loc alearga in sus si in jos cu
masinile. Milioane de masini ce vajaie pe increngatura de strazi, autostrazi, sosele suspendate ,
sosele de viteza, „macrameuri” din beton, cum bine le-a definit o buna
prietena. O vanzoleala nebuna fara de odihna, zi si noapte. Dar nu ai sa vezi
praf! Nu ai sa vezi o hartie aruncata pe marginea drumului sau un chistoc de
tigara pe langa borduri – in cazul in care ar fi vreun trotoar prin zona... Nu
neg ca sunt cartiere in care este cam murdar, dar cand zic asta, ma refer la
cartierele sarace, dar pana si acolo
exista o ordine, o disciplina. Deh, fiecare oras are Ferentari-ul lui,
nu?!
Ei bine una peste alta nu exista praf, nu
exista gunoi! Toate masinile arata ca iesite din spalatorii, curate si
stralucitoare. Chiar si rablele saracacioase ale cubanezilor arata bine.
Ma intorc
la masina mea si o privesc cu mila. Balana mea (ca e alba) spalata si curatata inainte de plecare arata
acum ca un soarece murat....Spal parbrizul si luneta, si ma pun in miscare.
Ies din parcare, nesperat de repede si ma asez
la drum catre Bucuresti. Pe DN 1 nebunia de duminica seara. Toata lumea se
intoarce din weekend.
Incalec
banda doi, setez viteza legala si la drum fata... Prin orasul Otopeni, sunt o
gramada de indicatoare care te anunta ca viteza admisa este de 70 km/h.. Viteza
cu care ma deplasam eu (Ei, da, si voi acum, aveam 75, recunosc, dar e legal!)
Din spate un mare Jeep faruri, flash-uri,
aproape ca mi se lipeste de bara din spate
si incepe sa claxoneze.... Ce era sa fac, am semnalizat, si m-am dat din
calea nebunului...
Imi continui drumul batraneste pe banda unu,
dar nici aici nu scap, un microbuz si un Logan mai , mai sa ma arunce pe
trotuar, depasindu-ma cu niste viteze demne de circuitul de la Daytona....
Si iar imi amintesc cu strangere de inima, ca
daca pe increngaturile alea de sosele din Florida aveai restrictie de viteza,
apoi, toate acele milioane de masini rulau cu vitezea aia +/- 5 (mile), si
punct... Iar daca era vreun curajos care voia el sa mearga ceva mai repede,
fara sa te deranjeze, fara sa te apostrofeze, schimba banda si se ducea in
legea lui....
Si iar vin si zic: americanii chiar sunt dusi
rau... Au masini, au sosele, au infrastructura de vis, si habar n-au s-o
foloseasca, vai de mama lor ...!