10 noiembrie 2012

Pastrati-va fericirea...!



O poveste tradusa din ebraica si trimisa de catre  prietena mea Tania Zaharia (Israel), o poveste care seamana atat de mult cu multe din povestile noastre de zi cu zi!


"Am ajuns acasa in acea noapte , sotia a servit cina , i-am prins mana si i-am spus ca trebuie sa vorbim...
Ea a mancat incet si in liniste deplina , m-am uitat la ea si am vazut durerea in ochii ei de parca stia ce vroiam sa spun. Nu stiam cum sa spun, asa ca pur si simplu am zis :"vreau sa divortam". ea m-a privit socata si m-a intrebat cu tristete :"de ce?" ... In acea noapte nu am mai vorbit , ea doar a plans cautand o explicatie , pana cand i-am raspuns :"m-am indragostit de Moran, nu te mai iubesc pe tine" , i-am spus cu blandete si cu un sentiment de vinovatie.
A doua zi am scris un acord de divort prin care ii lasam ei casa , masina si 30% din firma . In clipa cand ea a vazut contractul l-a rupt in bucati . 25 de ani de casnicie impreuna si deodata eram ca niste straini .
Mi-era mila de ea , tot timpul "pierdut" impreuna dar eram indragostit de alta femeie. Ea a inceput sa tipe si sa planga ... A doua zi am venit acasa si am gasit-o scriind , am urcat direct in pat , fara sa mananc si fara sa vorbesc, m-am sculat a doua zi dimineata si am vazut-o inca scriind. Scrisese acordul de divort in conditiile ei.
Nu vroia nimic decat cateva lucruri marunte si un aviz de o luna in avans , timp in care va trebui sa traim si sa ne purtam ca in primele zile de casatorie ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat pentru a nu ii deranja pe gemenii nostrii ce se aflau in perioada de examene. 
Si inca ceva, a cerut ca in aceasta luna sa o port in brate din dormitor pana la usa in fiecare zi, exact ca in ziua nuntii noastre. Am gandit ca e nebuna dar am acceptat pentru a trece totul in liniste. 
Chiar i-am povestit totul acelei Moran , ea a ras de ea dar a acceptat , dorind sa incheiem totul frumos. Adevarul e ca eu si sotia mea nu mai avusesem nici un contact fizic de multa vreme. In prima zi m-am simtit jenat sa o ridic din pat pana la usa dar cu cat au trecut zilele m-am obisnuit si am inceput sa imi amintesc de vremurile noastre frumoase... 
Dupa cateva zile unul din gemeni ne-a vazut si a spus : "ce frumos va sta asa !" , ea mi-a soptit in ureche "nu le spune nimic deocamdata, i-ar zdrobii", am aprobat din cap dar m-a enervat, am dat-o jos , ea s-a dus la servici si eu in treburile mele. Dupa vreo saptamana ea si-a pus capul pe pieptul meu cand am luat-o in brate , ii putem simtii parfumul pe gulerul meu , adevarul e ca de mult nu o mai privisem asa, nu mai era asa tanara , ii aparusera si cateva riduri pe care nu le cunoasteam , era clar ca ea primise destul de greu hotararea mea , pentru o clipa mi-a parut rau .
Dupa inca o saptamana am simtit cum totul revine intre noi , femeia care imi daruise 25 de ani din viata ei deodata revenea in viata mea. Nu i-am spus nimic lui Moran despre asta . Dupa doua saptamani imi paru mai usoara ca niciodata , nu mai era un efort sa o ridic ,am observat ca slabise , am mangaiat-o pe par si celalat geaman a zis : "e timpul sa o iei pe mama in brate " , devenise ceva important in ochii copiilor . Ma temeam sa ma razgandesc dar deja nu mai puteam sa ascund asta , i-am spus lui Moran ca m-am reindragostit de sotia mea , am iesit din obisnuinta plictisitoare si simt ca nu mai vreau sa divortez de ea. "Cand am tinut-o in brate , am simtit ca vreau sa o string in brate toata viata" am marturisit. Adevarul e ca Moran a inteles, cu toata durerea . 
Pe drum spre casa i-am cumparat sotiei un buchet de flori si i-am scris un bilet : "am sa te port in brate in fiecare zi pana la moarte" . Am ajuns acasa cu buchetul de flori, zambind , am urcat in graba scarile si am gasit-o pe sotia mea in pat fara suflare . Ea se lupta cu cancerul iar eu am fost atat de ocupat cu prostiile mele incat nu am observat ce se intimpla chiar sub nasul meu!!! Ea a stiut cu o luna inainte ca acestea ii sunt ultimele clipe , deaceea a cerut un avertisment de o luna pentru ca gemenii nostrii sa nu ne pastreze in memorie divortati , pana in ziua de azi ei stiu ca am fost un tata si un sot nemaipomenit care si-a iubit si admirat sotia ... totul multumita ei , multumita numai ei . 
In dragostea adevarata nu conteaza casa , firma , banii - numai fericirea .
Si , va rog eu , pastrati-va casnicia pentru ca nu tot ce se strica nu mai poate fi reparat."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Popular Posts