Imi pare-asa ciudat

E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi, 

or sa mai fie voiosi, 

in vreme ce vom putrezi...
Atata soare, Doamne,e-atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
Cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o sa mai rasara
si luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece -
noi sigur, n-o sa fim a doua oara...
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura
cand viata nu-i decat o picatura 

intre minutu-acesta care bate si celalalt - 

si-mi pare de ne'nteles
si trist ca nu privim la Cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim...