LENES SAU MANDRU
Un
tanar era lenes si mandru si dorea sa scape de una din doua. El s-a dus la
duhovnic, s-a spovedit indelung si apoi si-a exprimat dorinta aceasta
arzatoare, de a renunta la una din doua: ori la lene ori la mandrie.
Parintele
cumpani un pic si zise:
-
Fiule, afla ca lenesul il cunosti dupa lucrarea sa, fiindca nu tipa niciodata
"Sunt lenes! Ajutati-ma sa fac cutare lucru sau cutare!”. El pur si simplu
nu face! La fel si pe omul mandru n-ai sa-l auzi cum spune: "Iertati-ma,
stiti, sunt cam mandru!”. El pur si simplu face lucrarile mandriei."
Si
mai zise parintele:
-
A recunoaste lenea din tine, este ca si cum ai facut primii pasi spre harnicie,
dupa cum a recunoaste mandria din tine este primul pas spre a infia smerenia.
Cel mai bine este sa te rogi! Dumnezeu te va ajuta astfel sa te cureti si de o
patima si de alta. Iar o patima, sa stii, ca niciodata nu lucreaza singura. Din
prea multa lene se naste si mandria, caci lipsindu-ne de lucrarile lui
Dumnezeu, se aseaza in noi mandria…Si la fel, din prea multa mandrie se naste
lenea, caci ai impresia despre tine ca esti ceva sau cineva si te lenevesti in
ascultari si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Daca vrei sa alegi una din
doua, alege rugaciunea!
Auzind
acestea copilul pleca spre casa lui mai indreptat.
din cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura
Cristimpuri, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu