Cuvintele sunt vocea inimii.
Confucius

13 November 2013

LECTURI DE WEEKEND



Aforisme asupra intelepciunii in viata

  de Arthur Schopenhauer

„Fericirea ne-o facem sau ne-o gasim, fiind marginiti in noi insine oriunde ne-am afla”.(The Traveller, v. 431)
Cel mai bun ajutor si cel mai mare sprijin trebuie orcine sa si-l gaseasca in sine. Cu cat izbuteste mai mult intru aceasta, si prin urmare cu cat isi afla mai mult izvoarele petrecerii in sine insusi, cu atat este mai fericit. Foarte bine zice Aristotel: „fericirea este a celor ce-si sunt siesi de ajun”. Caci toate izvoarele externe de fericire si de placeri sunt dupa firea lor foarte nesigure, grele, daca nu primejdioase, trecatoare si supuse intamplarii si pot sa inceteze in imprejurarile cele mai priincioase; intreruperea lor este chiar neaparata, fiindca nu pot sa fie in orice moment la indemana. Apoi la batranete se pierd cu necesitate mai toate; atunci ne paraseste amorul, ne parasesc glumele, dorul de calatorii, placerea si gustul pentru societati; chiar si prietenii si rudele ni-i rapeste moartea. Atunci se naste mai mult decat oricand intrebarea: ce are cineva in sine? Caci aceasta se va pastra mai indelung, precum si este si ramane in oricare alta varsta adevaratul izvor nesecat al fericirii. Stiut este, dealtminteri, la cat de putin ne putem astepta in lumea aceasta; de nevoi si de dureri este plina, si pe cei ce au scapat de ele ii pandeste uratul din toate unghiurile. Rautatea tine indeobste carma in lume si glasul nebunilor se aude mai tare. Soarta e cruda si oamenii sunt misei. Intr-o lume astfel intocmita, cel ce pretuieste mult in sine, seamana unei odai vesele, luminate si incalzite, in mijlocul gerului unei nopti de iarna. 

A avea, prin urmare, o individualitate distinsa si bine inzestrata, mai ales a avea mult spirit, este fara indoiala soarta cea mai fericita pe pamant, oricat de deosebita ar fi in comparare cu soarta cea mai stralucita. A fost doar o vorba inteleapta, pe care regina Christina de Suedia, in varsta abia de nouasprezece ani, a zis-o in privinta lui Descartes, desi nu-l cunostea decat dintr-o singura scriere a lui si dupa spusa altora, dar il stia traind de multa vreme in cea mai mare singuratate in Olanda: „Dl Descartes este cel mai fericit dintre oameni, iar starea sa îmi par demna de invidie. (Viața lui Descartes).”
 

No comments:

Post a Comment

Popular Posts