Cuvintele sunt vocea inimii.
Confucius

12 November 2013

LECTURI DE WEEKEND



Aforisme asupra intelepciunii in viata
  de Arthur Schopenhauer
  .....Cea mai generala privire ne arata doi dusmani ai fericirii omenesti: durerea si uratul. Si aici vedem ca in proportia in care izbutim sa ne departam de unul din ei, ne apropiem de celalalt, si viceversa, asa incat viata noastra infatiseaza in adevar o oscilatie mai mare sau mai mica intre amandoua. Aceasta vine din indoitul antagonism, in care stau laolalta: unul dinafara sau obiectiv, si altul dinauntru, sau subiectiv. Adica dinafara, nevoia si lipsa nasc durerea; dimpotriva siguranta si prisosul nasc uratul. De aceea vedem poporul de jos intr-o lupta necurmata cu nevoia, asadar cu durerea, iar clasele bogate si inalte in lupta vesnica, adesea chiar disperata, cu uratul. Viata nomada, care este un semn al treptei celei mai de jos a civilizatiei, se iveste iarasi pe treapta cea mai de sus in viata „turistilor”, in calatoriile ajunse la moda. Cea dintai s-a nascut din nevoie, cea din urma din urat.

Iar antagonismul dinauntrul sau cel personal al celor doi dusmani ai fericirii omenesti provine din proportia inversa, in care se afla la fiecare om susceptibilitatea pentru amandoua dupa gradul inteligentei lui. Caci tampirea mintii este totdeauna unita cu tampirea impresiilor si cu lipsa de excitabilitate, ceea ce face pe om mai putin primitor pentru dureri si instrainari de tot felul si de tot gradul; dar din aceeasi tampire intelectuala se produce pe de alta parte acel gol sufletesc, intaparit pe cele mai multe fete si manifestat prin pandirea necurmata dupa orice intamplare dinafara, fie cea mai neinsemnata – gol, care este adevaratul izvor al uratului si e totdeauna setos de excitari externe, pentru a-si pune minte si inima prin ceva in miscare. De aceea nici nu este delicat in alegere; precum dovedeste nemernicia distractiilor, dupa care alearga oamenii, ca si soiul petrecerilor si al conversatiei lor; tot de aici se naste si multimea de pierde-vara si de gura-casca. Mai ales aceasta goliciune sufleteasca desteapta dorul de adunari, petrecerile, placerile si luxul de tot felul, ce pe multi ii duce la risipa si pe urma la saracie. 

De aceasta ratacire fereste, mai sigur bogatia interna, bogatia mintii; caci mintea, cu cat se apropie mai mult de eminenta, cu atat lasa mai putin loc uratului. Iar miscarea nesfarsita a gandirilor, jocul lor preinnoit la fiecare ocazie externa sau interna, puterea si tendinta spre combinatii tot mai felurite ale lor, scutesc capul cel eminent cu desavarsire de apropierea uratului, afara poate de momentele de oboseala. Insa, pe de alta parte, inteligenta mai inalta are o conditie directa si o sensibilitate mai inalta si are radacina ei intr-o mai mare violenta a vointei, prin urmare a pasiunilor; din impreunarea ei cu aceste se produce o tarie mult mai mare a tuturor afectelor si o impresionabilitate inmultita nu numai pentru durerile morale, ci si pentru cele fizice, chiar o nerabdare mai mare la orice piedica sau numai la greutati; si toate aceste se sporesc inca prin vioiciunea tuturor reprezentarilor, asadar si a celor neplacute, provenita din taria fanteziei.

No comments:

Post a Comment

Popular Posts