CUM SA VA DISTRUGETI PRACTIC COPILUL
(revista "Familia Ortodoxa" http://www.familiaortodoxa.ro/)

Un articol  care m-a impresionat , care m-a marcat  si  pe care as vrea sa il vedeti si sa-l cititi si voi… Nu am copii din pacate , sau din fericire, nu stiu ce sa spun, dar asa cum au evoluat  lucrurile in ultima vreme cred ca ma pot declara fericita ca nu am avut copii.

Aproape zilnic ma intalnesc cu scene in care parintii apar ca niste slugi in spatele copiilor lor....carandu-le ghiozdanele si zambind  fericiti cand acesti micuti urla pe strada, incercand sa se faca vazuti, remarcati ... cand iti trantesc cate un pumn in spate ca sa treaca  in fata ta, cand stai la rand la biletul de tramvai, sau cand te urci in autobuz...cand se baga in vorba  insistent in timp ce parintele are o discutie cu alt matur,  dar copilasul insista :’mama,tataaa,  mama,tataaa,  mamaaa...!”  tragand de maneca , nervos si pe un ton din ce in ce mai ridicat si mai autoritar....Si din pacate mamica sau taticul acela, isi intrerupe  discutia cu interlocutorul, ignorand scara valorilor si raspunde plin de dulceata in glas, micutului „Ionel” (vezi „Vizita de I.L.Caragiale”)  si ridicandu-i astfel micului terorist nivelul de educatie ....(sic!)

Nu de mult am asistat la niste scene care ma obsedeaza chiar. Niste parinti , isi recuperau copilasii de la scoala de vis-a-vis... Copii care erau mai galagiosi decat o turbina  sparta, acopereau zgomotul  orasului cu usurinta punand stapanire pe intreg trotuarul , facandu-ma sa ma dau la o parte sa le fac loc ...Deh! viitorul , nu?!

Fara sa vreau am auzit o discutie, care pur si simplu m-a ingrozit....Unul din parinti, un domn destul de curatel, dar care sigur avea probleme pentru ca vorbea ingrozitor de tare, povestea cu un interlocutor, care am tras eu concluzia, tot un parinte insotitor era, cum ca invatatoarea  aia , citez: „imputita si nesuferita....care a promis ea ca va face si va drege la inceputul semestrului si uite , scroafa nu face nimic, dar ii terorizeaza pe astia (aratand catre cei doi copii ce se aflau in fata lui) cu fel de fel de teme stupide....”! Am privit stupefiata catre acel domn, apoi am privit fetele celor doi copii... din ochii carora ieseau flacari de ura ,  victorie asupra aceli profesoare, invatatoare,  in acelasi timp...Am ramas pe loc, privind tampa in urma lor, dar si plina de imbecibilitatea ce ma caracterizeaza , ca atunci cand e rosu la semaforul pentru pietoni stai si astepti....  Dumnealor  , personajele din secventa povestita, traversau  cu cei doi plozi,  pe culoarea rosie, continuand probabil discutia  aceea furioasa si frustranta....

Nu stiu ce sa spun si cum sa caracterizez asta, ca nu sunt eu cel ce trebuie sa judece, dar ma simt  in mare pericol, daca aceasta generatie , maine va trebui sa ne decida destinul....

Ca in povestile urate, cred ca generatiile viitoare, ne vor devora pentru a supravietui ei, pentru ca le suntem inutili, pentru ca ii invatam numai  ura si dispretul pentru valori.. Ii invatam iresponsabili, pentru ca marea majoritate a parintilor nu ii implica pe copii nici macar in caratul propriului ghiozdan , ca sa nu mai spun  ca stiu parinti care din dorinta de a nu-si „surmena” micutul, ii face lectiile, lucrarile  cerute de scoala,  in timp ce vlastarul navigheaza pe internet, socializeaza pe Facebook, si „chat-uieste” cu colegii.....

.. Am senzatia ca trebuie sa fug , ca trebuie sa emigrez in alta lume, in alt univers...

Asa cum spuneam si la inceputul acestor randuri, sunt ultimul om de pe planeta asta care sa judec parintii si modul in care isi educa copiii. Dar nu fac altceva decat imi exprim o parere, subliniez, o stare de fapt care va avea rezultate urate... Cititi acest articol de mai multe ori si incercati sa il treceti prin sufletul vostru, si daca credeti ca am cat de putina dreptate lasati-mi un mesaj, daca nu, aveti liber sa ma injurati, tot la rubrica comentarii si mesaje...