CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM , CE TREBUIE SA EVITAM
Se intampla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cand ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decat numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intalnesc pentru prima data. Este mai mult decat un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curand , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : „ Domnul X este un om cu bani ...” sau „ Domnul Y este , din pacate , somer. „ De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.
Cand facem prezentarile , trebuie sa avem o atatudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atatudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.
CAPCANE
Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Dorind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.
De pilda , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru, la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cand este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.
Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intampla sa intalniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : „ Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? „ Iar sotia acestuia va spune la rindul ei :
„ Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? „ Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decat una corecta: „ Sotia mea „ sau „ Sotul meu „ , cu varianta „ Sotia mea , Ana „ , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunandu-le numele de familie : „ Azi face piata Popescu „ -spune sotia. „ Popeasca n-o sa fie de acord „- spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar , in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz „ Doamna mea „ sau „ Domnul meu „ - cum spune omul din popor cand vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.
Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei.
Vom spune : „ Fratele meu ,,Daniel „ sau „ Sora mea , Dana „. Daca aceasta este casatorita vom spune „ Sora mea , Dana X „ sau se va spune de asemenei „ Cumnatul meu , Bogdan Y „ sau „ Cumnata mea , doamna Maria Z”. Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune „ Fiul meu , Daniel „ sau „ Fiica mea , Maria „. Daca sunt ai altcuiva , vom spune „ Paul , fiul familiei X „. Vom prezenta un cuplu spunand : „ Domnul si doamna Z „.
In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : „ D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea „ sau „ D-na dr. Graur nasa copiilor mei. „ Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.
Prezentarea ca si salutul urmat de strangerea mainii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intamplare. O tanara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in varsta , o doamna tot in varsta si un cuplu tanar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tanara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mana ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in varsta ( ele intind mana in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in varsta ( acum tanara intinde mana ) si , in sfirsit , tanara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tanarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tanara doamna ii intinde mana. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mana prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in varsta , tinerei domnisoare si tanarului domn.
Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.
Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi varsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : „ Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? „, alegand pe unul dintre ei , la intamplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de varste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.
Cand va este prezentat cineva , se poate intampla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decat Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decat sa i-l scalciati , lucru penibil atat pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramana singura si rugati-o sa va mai spuna data numele cu pricina.
Formulele „ sunt incantat sa va cunosc „, „ imi pare bine „ , „ imi face placere „ sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adanca si stanjenitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte.
(va urma)
