Cuvintele sunt vocea inimii.
Confucius

10 April 2014

Impresii de calatorie si nu numai !...

(episodul 1)

Tocmai am revenit de la cursul de “refresher” de la Miami… Trei saptamani de scoala, dar si de relaxare.
Nu am fost mare fan America de felul meu dar nu stiu de ce de cate ori revin de acolo , vin cu o pofta de viata si cu o stare de spirit atat de buna, incat e greu de explicat. Dar impactul cu taramul romanesc este asa de dur incat starea de  reverie, cu care vin dispare in cateva zile.....
Ani de zile m-am intrebat de ce, ce e acolo si aici nu e !?
Incerc sa gasesc  cateva raspunsuri…Si m-am gandit eu asa , sa notez cateva impresii si sa le pun  in niste episoade, aici!
Am aterizat la Bucuresti intr-o seara de duminica… Bagaje, pupaturi, agitatie, ramas bun de la colegii de grup….
Ies in parcarea aeroportului… Soc! Aceleasi gropi  si aceleasi gunoaie , hartii si ambalaje de napolitane, biscuti , aruncate peste tot, inghesuiala pestrita, oameni nervosi, claxoane….injuraturi….”hai cucoana misca, ca nu esti la promenada!” Am privit cu amaraciune si m-am executat!
In timp ce imi  impingeam caruciorul cu valize catre masina, am mijit ochii , ca intr-o incercare de intoarcere in timp…
Cu nici 24 de  ore inainte  eram in parcarea aeroportului din Miami. Liniste ordine, curatenie, indicatoare , unul langa altul (asa ca pentru prosti..)
Am parcat masina intr-o  ditamai „tarlaua de parcare” (de altfel ca dimensiuni, direct proportionala cu capacitate si marimea aeroportului) incredibil de bine intretinuta....Ca asta, eu nu am inteles niciodata : de ce la Otopeni (aeroport) avem hectare de parcari, care stau mai tot timpul goale, platesti de dai in damblale pentru cateva zeci de minute cat conduci sau iei pe cineva de la aeroport, si arata jalnic. 
Nu sunt marcaje pentru locurile de parcare,indicatoare clare si vizibile, sistemele automate de plata mai mult sunt defecte decat functionale, ca sa nu mai vorbesc de „craterele”din pavaje si asfaltul spart.....
Revin la Miami! Mi-am pus  bagajul pe un  carucior special, si am pornit catre  terminal. Am traversat doua drumuri  de acces auto, unde se circula intens dar cu viteza regulamentara.....Doar ce am atins cu roata caruciorului carosabilul; toata marea aia de masini (era sambata !) s-a oprit si au asteptat in liniste sa trec....Ba, mai mult, au asteptat pana am ajuns in siguranta cu tot calabalacul pe trotuarul „insula” dintre cele doua soselute.
La a doua trecere aceeasi poveste. 
Cred ca americanii sunt defecti.. Respecta ei legile , au respect, zambesc unii la altii cu prietenie, sunt saritori si amabili... Da, da! Cu siguranta sunt pierduti....Nu au ei adrenalina injuraturii! Nu au ei forta ce le-o da claxonatul prelung si nervos....
Nu au habar sa traiasca zau asa!

Va urma

No comments:

Post a Comment

Popular Posts