PROBLEMA TITLURILOR - POLITETE SAU FORMALISM ?
Diferenta dintre respect si servilism
De cand e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decat un pas.
Odata cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator „ tovarase” el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre „ tovarase „ si „ tovarase prim secretar „ diferenta era de la cer la pamint. Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit „ tovarase inginer „ , „ tovarase doctor „ , „ tovarase profesor „. Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.
Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau slujba.
Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !
Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici „ Patroane „ , nici „ Domnule patron „ si nici „ Boss „ sau „ Sefule „. Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule !
Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decat titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decat cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu „ Domnule draga , ...” sau „ Stimata doamna , ...”.
Alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: „ Buna ziua , domnule profesor „ , „ Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor „ sau „ Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer „ .Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.
Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - „ da „ sau „ nu „ sau „ multumesc „. Sa spunem : „ Nu , domnule „ , „ Da , doamna „ , „ Da , mama „ sau „ Multumesc , Ana „. De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De
exemplu „ Domnul mai doreste ceva ? „ este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei.
In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i spuna femeii de serviciu „ Ai grija sa aranjezi camera profesorului „ -cand profesorul este chiar sotul ei.
La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : „ Vasilescule , da-mi dosarul acela „ Se va spune „ Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela”.
Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit „ domn „ si ca folosirea acestui apelativ este in primul rand un semn al educatiei dumneavoastra.
