De cele mai multe ori, tristetea si panica ne
coplesesc in asa masura incat uitam cat de valorosi suntem, nu ne mai permitem
sa ”stralucim”, ca atunci cand aveam motive sa o facem.Daca nu mai avem valoare
exterioara, daca nu ne este satisfacuta nevoia de a fi utili, ne consideram
lipsiti de valoare. Uneori, durerile provocate de esecuri, de nereusite, ne
imbraca intr-o culoare lipsita de stralucire. Ne cufundam in apatie, in
victimizare, refuzand (de cele mai multe ori, fara sa ne dam seama) sa mai fim
vazuti de persoanele dragi de langa noi.
Nu uitati:
CEL MAI MARE DUSMAN AL OMULUI ESTE
EL INSUSI! - sau mai bine zis egoul lui
STRALUCESTE IN SPLENDOAREA SINELUI TAU!
