Iubirea imposibila

Am fost intotdeauna de parere ca iubirea… e iubire. Veche de cand lumea si mereu noua… Ca fara ea esti aproape olog nu ai puetere si esti fara lumina.
Te loveste sau te invaluie subtil, poate ca-ti starneste „fluturasi” in stomac sau in minte, poate ca doare sau ca-ti inalta sufletul in zbor nesfarsit, poate ca te face sa respiri sacadat sau iti taie respiratia…poate ca-ti aduce tot timpul lacrimi in ochi sau te face sa zambesti tot timpul… In fine… ce te faci cand ai parte de o iubire ciudata… imposibila? Nu ma refer aici la diferente intre rase, etnii, religii… nici la diferente de cultura sau avere… nici macar la intamplarea ca tu sa iubesti iar celalalt sa nu te iubeasca…Ma refer la a iubi pe cineva de care nu ti-a dat prin minte ca te-ai putea indragosti… de care in ruptul capului n-ar fi trebuit sa te indragostesti! Cineva care uneori iti invaluie sufletul intr-o imensa duiosie, alteori te scoate pur si simplu din sarite… Cineva pe care uneori parca-l iubesti, alteori il urasti atat de tare incat te trezesti cu porniri sadice… Cineva datorita caruia speri si disperi in fiecare zi… pentru care uneori ai rasturna muntii, ai da cu piciorul la tot… ai lua viata de la zero.Vi s-a intamplat, totusi, sa nu va puteti scoate din minte nici un moment acea persoana, sa va impinga un avant irezistibil catre ea? Ei bine, ce ar trebui facut in atare situatie?? -----