Ideea inteleptului

Un rege era pe un vas impreuna cu unul dintre cei mai buni servitori ai sai. Servitorul care nu a mai fost niciodata inainte luat intr-un voiaj – de fapt ca un copil al muntilor el nu a vazut vreodata coasta – a stat in burta goala a vasului si a tipat, a plâns, a tremurat si s-a tânguit. 

Toti erau draguti cu el si au incercat sa-i calmeze temerile, dar bunatatea lor ajungea doar la urechile sale, nu si la inima sa tematoare. Regele nu mai putea suporta sa auda tipetele servitorului, iar voiajul pe apele albastre, sub cerul azuriu, nu mai era o placere pentru el. Atunci, inteleptul sau, l-a abordat si a spus:
– Inaltimea voastra, cu permisiunea voastra il pot calma.
Fara nici un moment de ezitare, sultanul i-a dat permisiunea. Inteleptul a ordonat marinarului sa-l arunce pe servitor peste bord; marinarul s-a indreptat bucuros catre plângacios. Servitorul a fost aruncat in apa, fara aer, s-a agatat de marginea vasului si i-a rugat sa-l ia din nou la bord. Astfel ei l-au tras de par inapoi. De atunci, el a stat foarte linistit intr-un colt. Nimeni nu a mai auzit un cuvânt de teama din gura sa. 

Sultanul era uimit si l-a intrebat pe intelept:
– Ce intelepciune este cuprinsa in aceasta actiune?
Inteleptul a raspuns:
– El nu a gustat niciodata sarea marii. Si nici nu a stiut cât de mare era pericolul in apa. Astfel el nu putea sti cât de minunat este sa aiba scânduri viguroase sub el. Doar cine s-a confruntat cu pericolul poate sti valoarea pacii si calmului.

Tu, care ai intotdeauna ce sa manânci nu cunosti gustul pâinii de la tara.

Sursa :File de Lumina

PILDA ZILEI

 

Cel ce insala

        
  Cu mult timp in urma, a trait un boier tare bun. Intr-o zi, l-a chemat la el pe un taran si i-a spus:
- Uite, omule, fiindca stiu ca familia ta o duce destul de greu, vreau sa te ajut. Iti dau de munca si te platesc foarte bine. Vrei sa lucrezi pentru mine?
- Sigur, boierule - a raspuns omul bucuros - ce trebuie sa fac ?

- Sa-mi construiesti o casa, la marginea padurii.

Taranul a plecat bucuros si, chiar din acea zi, s-a apucat de treaba. Boierul ii dadea bani pentru tot ce trebuia sa cumpere. Insa omul ce si-a spus ? "E, si asa nu ma vede, ce-ar fi sa-l insel ?!"

Si, in loc sa faca totul asa cum ar fi trebuit, a inceput sa cumpere lucruri ieftine si proaste si sa cheltuiasca banii ce ii ramaneau. Cand a terminat, casa arata tare frumos pe dinafara, dar taranul stia ca n-o facuse bine si ca, destul de repede, ea se va strica.Cand i-a aratat casa boierului, acesta i-a spus:

- Fiindca stiu ca tu si familia ta locuiti intr-o cocioaba mica, iti fac cadou aceasta casa. De-aia te-am lasat pe tine sa o construiesti si ti-am spus acum, la sfarsit, tocmai pentru ca bucuria voastra sa fie mai mare.

Acum si-a dat seama omul de greseala sa.
A vrut sa-l insele pe altul si, de fapt, singur s-a inselat. Daca ar fi fost cinstit si si-ar fi vazut de treaba, si-ar fi facut un bine lui si familiei sale. Acum, insa, parerile de rau nu mai puteau indrepta nimic. In sinea lui, omul s-a jurat sa nu mai insele niciodata pe nimeni.

"Dupa cum ne purtam noi cu aproapele, asa se va purta Dumnezeu cu noi."

 sursa : Crestin Ortodox

POVESTIRI CU TÂLC

CAT COSTA UN MIRACOL

O fetita a intrat in camera ei si a scos din ascunzatoarea din dulap un borcan. A turnat continutul borcanului pe podea si a inceput sa numere banii cu atentie. A numarat maruntisul de trei ori, pana rezultatul a iesit exact la fel. Nici o sansa sa greseasca.

A pus cu atentie monedele in borcan apoi a asezat  capacul, a iesit pe usa din spate si a mers 6 strazi pana la farmacia cu semnul rosu, al sefului de trib indian, la intrare.

A asteptat cu rabdare pentru ca farmacistul sa fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat in acel moment. Fetita si-a miscat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a intamplat nimic. A incercat sa scoata un sunet pentru a atrage atentia, insa nu s-a intamplat nimic.

In final, a luat o moneda din borcanul ei si a pus-o pe tejghea. Asta a functionat.

„Ce anume doresti?” a intrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am vazut de ani”- a spus farmacistul fara sa astepte un raspuns la intrebare.

„De fapt doresc sa vorbesc cu Dvs. despre fratele meu”- a raspuns fetita pe acelasi ton ridicat. „Este foarte, foarte bolnav si vreau sa cumpar un miracol.”

„Poftim?” – a intrebat farmacistul.

„Numele lui este Andrew si ceva rau ii creste in cap, iar tata spune ca doar un miracol il mai poate salva in acest moment. Asadar, cat costa un miracol?

„Noi nu vindem miracole fetito! Imi pare rau nu te pot ajuta” a spus farmacistul, inmuiat un pic.

„Uite, am bani sa va platesc. Daca nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneti-mi cat costa.”

Fratele farmacistului era un om bine imbracat. S-a intors catre fetita si a intrebat-o: „De ce fel de miracol are nevoie fratele tau?”

„Nu stiu” – a spus fetita. „Stiu doar ca mama spune ca are nevoie de o operatie.  Insa tata nu poate sa plateasca, asa ca vreau sa folosesc banii mei.”

„Cati bani ai?”- a intrebat barbatul.

„Un dolar si 11 centi” a raspuns incet. „Sunt toti banii pe care ii am, dar pot face rost de mai multi”.

„Ce coincidenta!” – a zambit barbatul. „Un miracol pentru fratiori costa exact 1 dolar si 11 cent.

A luat banii intr-o mana, iar cu cealalta a apucat manuta ei si a spus: „ Arata-mi unde locuiesti. Vreau sa-l vad pe fratiorul tau si sa-i cunosc pe parintii tai. Hai sa vedem daca am acel miracol de care ai nevoie.”

Barbatul bine imbracat era un chirurg renumit, specializat in neurochirurgie.  Operatia a fost gratuita si nu a durat mult pana ce Andrew a ajuns din nou acasa si se simtea bine. Mama si tata vorbeau cu placere despre sirul de evenimente ce i-au adus aici.

„ Acea operatie a fost un adevarat miracol”- a soptit mama. „Ma intreb cat o fi costat?”

Fetita a zambit. Stia exact cat a costat miracolul…un dolar si 11 centi…plus credinta unui mic copil.

POVESTIRI CU TÂLC

FEREASTRA

O familie a primit de la o rudă în vârstă o casă într-un cartier foarte liniştit. 

      Înainte de a se muta mama, tatăl şi fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru a scoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curățenie şi a pregati cât mai bine locuința. 

     În prima dimineață când au ajuns in casa fiica a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care îşi întindea hainele abia spălate în balcon. 

   - Mamă, priveşte ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până şi eu ştiu să spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăț cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească… 

   Mama a privit la doamna în vârstă care îşi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei şi n-a spus nici un cuvânt.

Și aşa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observațiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. 

     După vreo lună fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, aşa că i-a spus mamei sale: 

     – Priveşte, a învățat să spele rufele, cu toate ca n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face! 

        Mama s-a uitat zâmbind la ea şi i-a răspuns: 

     – Nu! - astăzi am reuşit să vin ceva mai devreme decât tine şi am spălat geamurile casei noastre!

Darul

Se povesteste ca un tanar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.

Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tanarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.

In seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: „Felicitari, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. Insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta.

Dezamagirea i s-a transformat in manie.

- Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?

Trantind Biblia pe biroul tatalui, tanarul a iesit furios din camera,parasind definitiv casa tatalui sau.

Anii au trecut. Tanarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. Intr-un tarziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarat sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.

Insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.

La un moment dat, intorcand inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT – scria in litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta de ani de zile in garaj. 

De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt „impachetate" cum ne-am asteptat ?

Adevarurile vietii

6. Momentul tau este in fiecare moment

 Zambeste in momentele grele, chiar daca nimic din ceea ce se intampla nu te ajuta sa o faci. 

Zambetul este primul pas catre rezolvare. Important este sa te bucuri de viata si sa incerci constant sa fii o persoana mai buna, indiferent de situatie. Important este sa nu-ti irosesti zilele, asteptand ca ceva bun sa se intample. Momentul tau este in fiecare moment. Viata este, in sine, o succesiune de momente. 

Nu le rata!

Adevarurile vietii

5. De multe ori, tacerea este un tipat dupa ajutor

Atunci cand interactionezi cu o persoana, vorbele sale au intotdeauna un inteles ascuns. In spatele cuvintelor “Doar glumeam” se ascunde un adevar. In spatele cuvintelor “Nu stiu” se ascunde o informatie. In spatele cuvintelor “Nu imi pasa” se ascunde un sentiment. In spatele cuvintelor “Totul e ok” se ascunde durere. Fii atent cu sentimentele oamenilor, in special cand vine vorba de cei speciali din viata ta. Si tine minte: tacerea este, de cele mai multe ori, un tipat dupa ajutor. In anumite momente, fiecare persoana are nevoie doar de o mana pe care sa o stranga si o inima care sa o inteleaga.

Adevarurile vietii

4. La un anumit punct in viata, nu poti ocoli necazurile

Important este cum le infrunti, cum le rezolvi si cum te afecteaza acestea, determinandu-ti alegerile personale. Pe scurt, un necaz nu trebuie ocolit sau ignorat, deoarece iti poate afecta viata pe termen scurt, sau chiar lung. 

Cu alte cuvinte, important nu este sa schimbi cartile ce ti-au fost date, ci sa le joci cum poti tu mai bine.

Adevaruri ale vietii

3. Trecutul din viata ta nu te mai poate rani (decat daca il lasi)

In viata trebuie sa ierti si sa mergi mai departe. Iertarea te ajuta sa te concentrezi asupra viitorului, fara sa te lasi afectat de intamplarile din trecut. Atunci cand nu reusim sa iertam o persoana, ranile noastre sufletesti nu se pot vindeca, blocandu-ne sa ne traim viata asa cum trebuie. Ceea ce s-a intamplat in trecut reprezinta doar un capitol din calatoria ta. Nu inchide cartea, doar da cateva pagini inainte. Zbate-te daca este nevoie, insa incearca intotdeauna sa te autodepasesti, desprinzandu-te de trecut. Lasa lacrimile sa ude semintele fericirii.

Viata ca un fluture

Doua fete au fost duse de tatal lor in casa unui intelept. Acesta dorea ca ele sa aiba parte de o educatie aleasa. Intr-o zi, una din ele s-a hotarat sa-l insele pe intelept. A prins un fluture si i-a spus surorii sale:

- O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
A mers in fata inteleptului si i-a spus:

- Am aici un fluture. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?

Inteleptul a suras si a spus:

- Depinde de tine, fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge bine. Noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. 
Viata noastra e in mainile noastre. 
De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

 CrestinOrtodox

Poveste araba

Era odata un arab batran care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati.  Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batranul arab si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Rasplata

Intr-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. 

Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

-Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.

- Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:

- Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.

N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

- Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?

- Nu! - a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate ... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

- Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?

- Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.

"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"

CrestinOrtodox.ro 

Care pacat este mai mare?

Avva Matoes zicea: "A venit un frate la mine si mi-a zis: "Barfa este mai rea decat curvia". Eu am zis: "Tare cuvant!". El imi zice: "Tu ce crezi despre asta?". Eu am raspuns: "Barfa este rea, dar se vindeca repede. Foarte des barfitorii isi cer iertare, zicand: "Am vorbit rau". Curvia insa este moarte trupeasca".

“Ignoranţa responsabilităţilor din viaţa ta!”

(parabola)

 

Erau intr-o biserica 4 oameni pe care ii chemau: Toatalumea, Cineva, Orisicine si Nimeni.

Biserica avea careva responsabilitati spirituale si financiare si Toatalumea a fost chemata ca sa ajute. Toatalumea a fost convinsa ca Cineva va ajuta.  Orisicine putea ajuta. Dar stiti cine a ajutat? Nimeni. Astfel s-a ajuns ca Toatalumea sa dea vina pe cineva, cind nimeni nu a facut ceva ce putea face Orisicine.

Biserica avea nevoie de oameni sa ajute la lucru si Cineva a fost rugat sa ajute. Dar Cineva s-a suparat din cauza ca Orisicine putea sa faca asta, pentru ca de fapt asta era responsabilitatea lui Toatalumea.  La final, lucrarea a fost data lui Nimeni si asta a facut o treba minunata.

Si asa mergeau lucrurile in biserica respectiva. Oricind era ceva de facut, Nimeni era mereu acolo. Nimeni mergea la bolnavi. Nimeni impartasea credinta. Nimeni era un membru credincios.

La sfirsit, Cineva a parasit biserica si impreuna cu el a plecat Orisicine si Toatalumea. Ghiciti cine a mai ramas in biserica???? NIMENI.

Morala mea:

De multe ori un “nimeni” este mai credincios si mai onest decat oricare alta persoana. De multe ori un “nimeni” iti este bun prieten, si iti este alaturi in clipe grele fara sa aibe pretentii sau sa se impauneze cu realizarile lui. De multe ori cand “cineva” cu pretentii de superior calca moralitatea si bunul simt, un “nimeni” va zambi amar si va astepta cu multa rabdare, clipa cand adevarul va iesi la suprafata pentru a-si dovedi bunatatea si  sinceritatea. Intotdeauna  exista  un “nimeni” care in ciuda umilintelor ce le indura, in ciuda “micimii” lui este cel mai sincer si cel mai bun ajutor pentru cei  pe care ii iubeste neconditionat!...

POVESTEA OCHILOR

O poveste trista dar adevarata! Cititi si printre randuri, si parte din voi veti regasi  cu siguranta inlauntrul vostru, in sertarasul ala ascuns al sufletului vostru,  o astfel de poveste proprie! Cati dintre voi aveti curajul macar o data la un an sa infruntati  acest adevar? Greselile ne apartin, le ducem cu noi  de la inceput pana la sfarsit, numai ca foarte multi se ascund, refuza sa si le asume, chiar si in  fata propriei constiinte, refuzand sa accepte aceste mici adevaruri, care ranesc. Eu personal cred ca o reamintire din cand in cand a acestor adevaruri ne poate ajuta , ne poate intari!

Pilde pentru fiecare....

Gandul cel bun

Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si, oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si in stanga si s-a apleacat sa ia sacul. 

Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca, intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si: 

- Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.

"Ma straduiesc sa am un cuget curat inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor."

Pilde pentru fiecare...

SFANTA SIMPLITATE

Un preot de la tara, mergand cu treburi spre satul vecin, a vazut o femeie din parohia sa spalandu-si rufele in rau si, apropiindu-se, a intrebat-o:

- Duminica, la slujba, am vazut ca nu m-au ascultat toti cu atentie. Poate am vorbit lucruri prea savante si ma gandesc, duminica asta, sa vorbesc mai pe intelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai inteles din ce-am spus eu la predica ?

- Parinte, i-a raspuns cu smerenie femeia, eu n-am multa carte, dar as vrea sa va intreb si eu ceva: vedeti panzele ce le spal eu acuma ? Apa trece prin ele si le curata. Credeti ca au ele habar de cum le-a curatat apa ? Si cu toate astea, devin albe si frumoase. Nu inteleg eu, in biserica, tot cuvantul sfintiei tale, dar simt in suflet caldura Duhului Sfant, Care ma curateste de pacat, asa cum apa aceasta curata panzele mele.

Tare multumit a plecat preotul vazand un om care nu e doar cu gandul la cele sfinte, ci si cu sufletul.

"La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gandi."

Pilde pentru fiecare....

TAIETORUL DE LEMNE

 Un padurar avea o secure stirba si cu ea dobora copacii. "Nu am timp sa o ascut!”, le spunea celorlalti si cu securea stirba depunea un efort dublu, dar taia atatia copaci cat sa-si asigure traiul de zi cu zi. 

Un om, care se ocupa mai mult cu rugaciunea si nu prea facea treaba prin casa, lasand totul pe seama nevestei, avea obiceiul sa rada de padurar ca taia copacii cu securea stirba. 

Intr-o zi, fiind mare nevoie de el prin curte sa ajute la o treaba si fiind chemat de nevasta sa, acesta refuza sub pretextul ca se roaga, ca e vremea rugaciunii...

Merse in locul unde se ruga de obicei si auzi acolo o voce ca venind din cer: "Rugaciunea ta e ca o secure stirba.”

Tare se mira de aceasta voce, dar apoi cugetand pe indelete isi dadu seama ca padurarul, asa cum avea securea stirba, tot isi facea treaba lui, tot dobora copacii...Dar el rugandu-se si uitand sa-si ajute aproapele - sa slujeasca celui de langa el - si securea stirba o avea si nici copaci nu dobora. Si hotari din clipa aceea sa-si pretuiasca mai mult nevasta, sa invete sa sara in ajutor aproapelui, sa-i slujeasca si sa-l iubeasca. 

Caci a iubi si a sluji tot rugaciune este.

Povestire inclusa in cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

Pilde pentru fiecare....

LENES SAU MANDRU

Un tanar era lenes si mandru si dorea sa scape de una din doua. El s-a dus la duhovnic, s-a spovedit indelung si apoi si-a exprimat dorinta aceasta arzatoare, de a renunta la una din doua: ori la lene ori la mandrie.

Parintele cumpani un pic si zise:

- Fiule, afla ca lenesul il cunosti dupa lucrarea sa, fiindca nu tipa niciodata "Sunt lenes! Ajutati-ma sa fac cutare lucru sau cutare!”. El pur si simplu nu face! La fel si pe omul mandru n-ai sa-l auzi cum spune: "Iertati-ma, stiti, sunt cam mandru!”. El pur si simplu face lucrarile mandriei."

Si mai zise parintele:

- A recunoaste lenea din tine, este ca si cum ai facut primii pasi spre harnicie, dupa cum a recunoaste mandria din tine este primul pas spre a infia smerenia. Cel mai bine este sa te rogi! Dumnezeu te va ajuta astfel sa te cureti si de o patima si de alta. Iar o patima, sa stii, ca niciodata nu lucreaza singura. Din prea multa lene se naste si mandria, caci lipsindu-ne de lucrarile lui Dumnezeu, se aseaza in noi mandria…Si la fel, din prea multa mandrie se naste lenea, caci ai impresia despre tine ca esti ceva sau cineva si te lenevesti in ascultari si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Daca vrei sa alegi una din doua, alege rugaciunea!

Auzind acestea copilul pleca spre casa lui mai indreptat.

din cartea NESTEMATE DUHOVNICESTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

INTERVIU CU DUMNEZEU

de Octavian Paler

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns:...

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.

Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul;ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.

Apoi am intrebat:

- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc, dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:

- Doar faptul ca sunt aici. Intotdeauna.