BUNELE MANIERE - Episodul 8. ARTA CONVERSATIEI

CONVERSATIA

Pericolul care ameninta orice adunare , in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata , nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur impotriva ei este conversatia.

Ce este conversatia ? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile? Nu , din nefericire ! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie , iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu „ la carte du tandres „ si ale carui principale etape sunt : tactul , discretia , atentia , insufletirea , amuzamentul , cultura , politetea si sinceritatea. Apar aici , ca in aproape toate manifestarile in comun doua atatudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia , imbatindu-se cu propiile lor cuvante , vorbind fara incetare si interzicandu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema , se situeaza a doua categorie : vesnicii tacuti pe care nu ii bintuie nici cel mai mic gand , cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii : „ Aveti dreptate „ sau cum auzim , mai recent : „ Corect ! „. Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist : „ In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi : pisalogii si victimele „.

Arta conversatiei nu se invata ca niste formule matematice ci este dobandita mai degraba ca o limba straina , respectand cateva reguli si exersand-o la nesfirsit. Dam aici cateva dintre aceste reguli , dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil.

Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gandim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi „ hobby „. 
Daca acestia sunt medici vor aborda , fara indoiala , subiecte de interes comun. De asemenea , daca invitam numai profesori si mai mult decat atat, daca ei sunt si colegi de cancelarie , discutia se va invirti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert , acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua , vor gasi un motiv sa plece. Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale , nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de „ bridge „ , de exemplu , care au fost discutate cu aprindere toata seara.

Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea , de multe ori, invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in dscutii agreabile , accesibile tuturor. Sa nu vi se para o exagerare , dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi , de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa inceapa printr relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.

Exista insa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin important , este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei calatorii , este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plangi de lipsa banilor , de necazurile din familie sau de la serviciu. In plus , acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punindu-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica , gratuit , cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceasi casa cu tine. Nimic nu-l va constrange sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.

Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricand binevenit , uitind ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus , nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor , ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie :

„ Va voi examina cu placere , doamna , binevoiti sa va dezbracati.” !

Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii inatalnim deseori in societate , de a amesteca viata profesionala cu timpul liber.

Banii , grijile familiale sau profesionale , consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea , discutiile despre politica si religie sunt considerate tabu , deoarece amindoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea , de gandirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi , in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. In acelasi timp , rolul gazdei sau , in absenta ei , al altui invitat este sa schimbe subiectul.

Sa retinem , in concluzie , ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care ii cunoastem , numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.

BUNELE MANIERE - Episodul 7. CUM SA NE ADRESAM ?

CUI SI CAND PUTEM SPUNE „ TU „ ?

Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului „ tu „ rostit de prima noastra iubire. „ Tu „ si „ dumneavoastra „ poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Din totdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre „ tu „ si „ dumneavoastra „. Prima regula : tutuirea nu se face decat cand esti sigur ca este bine venita. A doua : tutuirea se face de catre cel mai in varsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La varste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu „ dumneavoastra „. Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta „ tu „ batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in varsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am termanat o facultate si am devenit colegi de cancelarie.

Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu. Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : „Cate salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? ;Cobori ? „

Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungati putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului „ scketch „ - apasand mereu pe cuvantul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata.

In mod gresit se crede ca dansul , dansa , dansii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : „ Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin „ si nu „ Dansul mi-a spus sa revin „.

Regina Angliei a facut o vizita in Romania. „ Ea era insotita de ... „ si nu „ Dansa era insotita de ... „.

Azi nu se mai spune parintilor „ dumneata „ , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata. In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este O.K. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respectiva prost crescuta.

Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. 
In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei. Daca nu le convine nici una din formule recomandati-le zimbind : vezi Codul manierelor elegante , pagina 24.

BUNELE MANIERE - Episodul 7. CUM SA NE ADRESAM ?

CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?

In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica - femeia savant , femeia politician. Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nici o semnificatie ( importanta ). In viata sociala si de afaceri se intalnesc femei si barbati de varste diferite. „ Fetele batrane „ de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramane loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc. Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna. Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune „ Doamna doctor „ - titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat. Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactor , doctora , inginera , profesoara. Cat de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune „ doamna ministru „ sau „ doamna doctor „ !

BUNELE MANIERE - Episodul 7. CUM SA NE ADRESAM ?

CUM SA NE ADRESAM UNEI ADUNARI

Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn „ Doamnelor si domnilor „ nu „ Doamnelor , domnisoarelor „si domnilor „ , cum auzim adesea. La o intilnire cu o echipa de baschet , de exemplu , veti spune „ Dragi prieteni „. La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : „ Stimate domnule ministru , stimati oaspeti „. De asemenea in adunarile oficiale va veti adresa in primul rand personalitatilor , incepand cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie.

Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe gat persoane infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar „ Buna seara „ sau „ buna ziua , stimati „ „ telespectatori „ ? Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. 

De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt. Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata.

De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , „ hainele tradeaza omul „.

BUNELE MANIERE - Episodul 7. CUM SA NE ADRESAM ?

PROBLEMA TITLURILOR - POLITETE SAU FORMALISM ?

Diferenta dintre respect si servilism

De cand e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decat un pas.

Odata cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul nivelator „ tovarase” el simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre „ tovarase „ si „ tovarase prim secretar „ diferenta era de la cer la pamint. Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit „ tovarase inginer „ , „ tovarase doctor „ , „ tovarase profesor „. Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale.

Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau slujba.

Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor !

Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici „ Patroane „ , nici „ Domnule patron „ si nici „ Boss „ sau „ Sefule „. Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule !

Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. sa ne amintim atunci ca numele este mai important decat titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decat cel pe care il , are neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu „ Domnule draga , ...” sau „ Stimata doamna , ...”.

Alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: „ Buna ziua , domnule profesor „ , „ Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor „ sau „ Proiectul dumneavoastra este foarte interesant , domnule inginer „ .Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu.

Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - „ da „ sau „ nu „ sau „ multumesc „. Sa spunem : „ Nu , domnule „ , „ Da , doamna „ , „ Da , mama „ sau „ Multumesc , Ana „. De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De

exemplu „ Domnul mai doreste ceva ? „ este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei.

In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i spuna femeii de serviciu „ Ai grija sa aranjezi camera profesorului „ -cand profesorul este chiar sotul ei. 

La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : „ Vasilescule , da-mi dosarul acela „ Se va spune „ Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela”.

Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit „ domn „ si ca folosirea acestui apelativ este in primul rand un semn al educatiei dumneavoastra.

BUNELE MANIERE - Episodul 7. CUM SA NE ADRESAM ?

E PERMIS SA TE ADRESEZI UNOR NECUNOSCUTI ?

„ Categoric , nu ! „ - raspunde fermecatoarea tanara de douazeci de ani , gindindu-se cu spaima la multele tentative masculine care ii atin drumul de la birou pina acasa.

„ Bineinteles ! „ -va spune cu un aer natural pensionarul dispus oricand sa le raspunda cu amabilitate celor care nu stiu adresa unui muzeu sau care nu se descurca intr-un cartier.

Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura. Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.

Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere. Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intampla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in varsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi.

Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem „ Buna ziua „ , „ Va rog „ si „ Multumesc „.

Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la conversatie neutra si-si obliga „ victima „ sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri ,

nenorocirile familiei , certurile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cand pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ...

Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa. (va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

PREZENTAREA IN SITUATIA IN CARE OASPETII STAU PE SCAUNE

Cine se va ridica si cine va sta jos ?

Prima regula : un barbat se ridica intotdeauna cand ii este prezentata o persoana. Singura exceptie o constituie infirmii sau bolnavii.

A doua regula : o femeie ramane pe scaun. Aceasta regula poate avea insa derogari. Daca este vorba despre o tanara , ea trebuie sa se ridice cand e prezentata unei doamne sau unui domn cu mult mai in varsta. In general , cand se fac prezentarile sau in cadrul unor discutii , tinerii nu vor sta jos in prezenta persoanelor mai in varsta. Daca este vorba despre un batrin este politicos , dar nu indispensabil , ca si femeile sa se ridice. Daca este vorba despre o doamna in varsta , se va ridica in picioare toata asistenta. Si aici este vorba de tact. Este mai bine sa te ridici in picioare decat sa uiti sa o faci atunci cand situatia o cere.

CUM SA TE PREZINTI SINGUR ?

Multa vreme unica modalitate corecta de a face prezentarile in societate a fost aceea in care intervenea o terta persoana. Astazi , a te prezenta singur - in viata sociala , particulara sau profesionala - nu mai e o indrazneala sau o impertinenta. Autoprezentarea se face de obicei cand numarul de musafiri e prea mare sau , pur si simplu , cand cineva a uitat sa va prezinte. De asemenea , un delegat la un congres trebuie sa se prezinte el insusi vecinilor sai de masa sau de reuniune. Preocuparile comune sunt un motiv in plus pentru a se recurge la o astfel de prezentare.

In acest context , bunele maniere cer ca intr-o societate un domn mai in varsta sa se autoprezinte unuia mai tanar. In schimb , o doamna va evita sa se prezinte singura unui barbat , se va prezenta acesta. Ca sa evite o situatie penibila - o tacere prelungita - se poate prezenta si un tanar unui domn mai in varsta sau unei doamne cu conditia sa nu intinda el primul mana.

In viata profesionala ca si in cea publica autoprezentarea se impune intr-o multime de situatii. Cand intri intr-un birou unde esti necunoscut , cand intri intr-o intreprindere ca reprezentant al unei firme trebuie sa te prezinti directorului sau celui cu care urmeaza sa discuti. Daca o antecamera - secretariat va desparte de persoana pe care urmeaza sa o intalniti , ii puteti transmite o carte de vizita dupa ce v-ati prezentat secretarei.

Alta situatie tipica : Chiar daca persoana care se autoprezinta nu este prea agreabila , nu aveti dreptul sa-i intoarceti spatele. Femeile au mai multa libertate de alegere. Asa ca nu trebuie sa va surprinda faptul ca - aparent fara nici un motiv - o femeie va evita sa raspunda incercarii dumneavoastra de a o contacta. In nici un caz nu vom refuza sa ne prezentam , si nici nu ne vom da un nume fals. Lumea e mica si o intilnire ulterioara este oricand posibila !

Desi nu trebuie sa va autointitulati „ doamna „ , exista situatii cand prezentindu-va - la telefon , de pilda - acest lucru este necesar. Asa ca veti spune : „ Va telefoneaza doamna X , din partea doamnei Z. „

Cum ne autoprezentam ? Aproape ca in prezentarea facuta de un tert. Un barbat va spune : „ Permiteti-mi sa ma prezint, Mihai Grigorovici „. Daca este deosebit de curtenitor va adauga o fraza de genul : „ Ma scuzati ca trebuie sa ma prezint dar , acum gazda este foarte ocupata imi permit sa o fac singur „ sau altceva asemanator , in functie de imprejurari.

Daca intram intr-un birou vom spune : „ Sunt inginerul Horia Nicolaescu si doresc sa vorbesc cu domnul ... „. In rest , regulile cunoscute raman valabile : cel mai tanar se prezinta celui mai in varsta , inferiorul - superiorului , domnul, doamnei. In viata publica exista si exceptii - un vizitator mai in varsta se prezinta directorului care este uneori mai tanar.

Cand te prezinti singur trebuie sa fii foarte atent la enuntarea titlurilor si sa te hotarasti la unul dintre ele : un grad universitar , un grad militar , o profesie - si atat. Va cistiga enorm in ochii tuturor cel care se prezinta simplu - „ inginerul X „ sau „ profesorul Y „ si despre care aflam ulterior ca a sustinut un doctorat stralucit si ca este membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai elegant mod de prezentare ramane totusi cel in care iti spui doar numele. Dar atentie : intai prenumele - Maria Popescu si nu Popescu Maria ca la scoala.  (va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA - POARTA VIETII SOCIALE

CE TREBUIE SA SPUNEM SI SA FACEM , CE TREBUIE SA EVITAM

Se intampla adesea ca prezentarile sa fie facute in graba de catre persoane neatente. In continuare trebuie sa ne descurcam singuri. Daca ii excludem pe cei blazati si pe mizantropi , fiecare om este fericit sa cunoasca persoane interesante. Cand ne este prezentat cineva , nu stim altceva despre el decat numele , daca acesta este pronuntat clar. Va trebui sa ne supunem atunci unui joc de societate , nu neaparat amuzant , care va consta in a ghici cine sunt noii parteneri de discutie. Este o situatie care mai tirziu poate deveni o amintire placuta , dar care ridica la inceput anumite probleme. Este foarte greu sa incepi o conversatie , dar momentul dificil poate fi depasit daca descoperiti relatii sau interese comune. In celelalte cazuri , gazda sau cel care face prezentarea trebuie sa o completeze prin citeva cuvinte amabil despre cele doua persoane care se intalnesc pentru prima data. Este mai mult decat un compliment , este un lucru care va facilita primul lor contact. Fie ca este vorba despre precizarea unor relatii comune , a profesiei acestora sau a unei calatorii facute de unul din ei de curand , se va gasi in aceasta precizare embrionul unei conversatii placute. In nici un caz nu vom faca aluzii la situatia lor financiara. Nu se face , sa spunem : „ Domnul X este un om cu bani ...” sau „ Domnul Y este , din pacate , somer. „ De asemenea , este de prost gust sa vorbim despre viata particulara a celor prezenti sau sa discutam , la nesfirsit , despre meseria acestora.

Cand facem prezentarile , trebuie sa avem o atatudine naturala. Sa evitam orice exagerare : Nu vom afisa politetea exegerata sau atatudinea servila. Trebuie sa ne respectam si sa-i respectam pe ceilalti. Doar asa vom gasi firul Ariadnei , care ne va scoate din labirintul conventiilor sociale.

CAPCANE

Cu ocazia unei prezentari , pe necunoscatori ii pindesc intotdeauna citeva capcane. Dorind sa fie deosebit de politicosi , acestia insira toate titlurile onorifice ale persoanei prezentate. Greseala ! Numele acestuia poate fi insotit de acel titlu care il reprezinta cel mai bine in functie de conjunctura.

De pilda , daca domnul X este in acelasi timp doctor , profesor universitar si ministru, la spital sau in intilnirile particulare va fi prezentat ca medic sau ca profesor , iar in public va fi prezentat cu functia cea mai importanta , cea de ministru. Dar , sa tinem seama cand este cazul , si de faptul ca multe persoane doresc sa fie prezentate doar cu numele lor , fara titlurile pe care le detin.

Si prezentarea rudelor creeaza uneori dificultati. Se intampla sa intalniti pe cineva care vrea sa v-o prezinte pe sotia sa si care spune : „ Imi permiteti sa v-o prezint pe doamna Popescu ? „ Iar sotia acestuia va spune la rindul ei :

„ Imi permiteti sa vi-l prezint pe domnul Popescu ? „ Aceste formule sunt nu numai caraghioase ci si gresite. Nu exista decat una corecta: „ Sotia mea „ sau „ Sotul meu „ , cu varianta „ Sotia mea , Ana „ , de exemplu , pentru intilnirile cu prietenii. De prost gust este si sa vorbesti despre sotul tau sau sotia ta spunandu-le numele de familie : „ Azi face piata Popescu „ -spune sotia. „ Popeasca n-o sa fie de acord „- spune sotul. Putem crede ca s-a plecat de la o gluma , dar , in mediile mai putin cultivate , aceste formule sunt luate in serios. Dar , in nici un caz „ Doamna mea „ sau „ Domnul meu „ - cum spune omul din popor cand vrea sa fie politicos cu tot dinadinsul.

Aceeasi remarca este valabila pentru ceilalti membri ai familiei.

Vom spune : „ Fratele meu ,,Daniel „ sau „ Sora mea , Dana „. Daca aceasta este casatorita vom spune „ Sora mea , Dana X „ sau se va spune de asemenei „ Cumnatul meu , Bogdan Y „ sau „ Cumnata mea , doamna Maria Z”. Copiii sunt prezentati la fel. Despre ai nostri , vom spune „ Fiul meu , Daniel „ sau „ Fiica mea , Maria „. Daca sunt ai altcuiva , vom spune „ Paul , fiul familiei X „. Vom prezenta un cuplu spunand : „ Domnul si doamna Z „.

In general , vom evita formulele care au intrat in limbajul oamenilor simpli , si care tind sa contamineze pe toata lumea. Auzim frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul rural poate suna bine , in mediul urban , nu. Asadar , se va spune : „ D-na Luca , mama sotului Ioanei , fiica mea „ sau „ D-na dr. Graur nasa copiilor mei. „ Chiar daca formularea este mai complicata , este preferabila celor de mai sus.

Prezentarea ca si salutul urmat de strangerea mainii pot crea incurcaturi daca o persoana dintr-un grup sau tot grupul nu cunoaste exact regulile ce sunt impuse in aceste situatii. Ca sa simplificam lucrurile ne vom opri asupra unui caz luat la intamplare. O tanara insotita de sotul ei e invitata la aniversarea socrului , in locuinta acestuia ( sau la un restaurant , nu asta este important ). De fata se mai afla o pereche in varsta , o doamna tot in varsta si un cuplu tanar. Ordinea saluturilor sau a prezentarilor , daca tanara nu cunoaste pe nimeni sau o parte din invitati este urmatoarea : primul pe care il saluta ( iar acesta ii da mana ) este socrul , persoana sarbatorita. Urmeaza cele doua doamne in varsta ( ele intind mana in timp ce gazda rosteste numele nurorii sale dar si al doamnelor ) , urmeaza domnul in varsta ( acum tanara intinde mana ) si , in sfirsit , tanara invitata ( miinile se intind simultan ) iar tanarului care o insoteste si a ramas ultimul i se spune numele iar tanara doamna ii intinde mana. Am retinut deci ca initiativa de a intinde mana prima i-a fost permisa doar de trei ori : domnului in varsta , tinerei domnisoare si tanarului domn.

Pentru a va amuza incercati sa deduceti de cite ori are voie sa aiba initiativa intinderii miini sotul ei.

Se pot crea incurcaturi in situatia in care prezentam persoane de aceeasi varsta sau de acelasi rang. Se va spune atunci : „ Pot sa vi-l prezint pe domnul Popa , domnule Ivanceanu ? „, alegand pe unul dintre ei , la intamplare. Daca celalalt se va simti ofensat este desigur un snob. Prin analogie , formula se aplica si doamnelor de varste apropiate. Uzanta cere insa sa prezentam domnisoara doamnei.

Cand va este prezentat cineva , se poate intampla sa nu-i intelegeti sau sa nu-i retineti numele. Ivanescu se tine minte mai usor decat Ivanceanu. In acest caz , cereti pur si simplu sa vi se repete numele. Este mai bine asa decat sa i-l scalciati , lucru penibil atat pentru interlocutor cit si pentru dumneavoastra. Daca preferati o cale mai discreta , asteptati ca persoana care v-a facut prezentarile sa ramana singura si rugati-o sa va mai spuna data numele cu pricina.

Formulele „ sunt incantat sa va cunosc „, „ imi pare bine „ , „ imi face placere „ sunt inca de o mare actualitate. Uneori , dupa ce se face o prezentare se instaleaza o tacere adanca si stanjenitoare. Este rolul celui care a facut prezentarea sa inceapa o conversatie la care va lua si el parte. 

(va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 6. - PREZENTAREA

  TACT SI TACTICA IN PREZENTARILE CORECTE

Sa incepem prin a aminti prioritatile salutului : tinerii , inferiorii si barbatii ii saluta pe cei mai in varsta , pe superiori si pe femei , care raspund la salut.

Remarcam mai inainte strinsa legatura intre aceasta regula si cea a prezentarii. In salut , ca si in prezentare , adica atunci cand se naste viata sociala si de fiecare data cand consolidezi , initiativa porneste de jos : superiorul este cel salutat , asa cum ii este si prezentat subalternul. Intr-o incapere se afla pentru scurt timp un domn si o doamna. Gazda intra si il prezinta pe domn doamnei , iar doamna intinde mana daca doreste , daca nu isi spune numai numele. Nici chiar fetele foarte tinere nu-si vor spune numai numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci vor rosti chiar ambele nume - Laura Ionescu. Aceeasi recomandare o facem si tinerilor domni , nu vor spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci numele intreg - Serban Iordanescu. Bineinteles , in acest domeniu , ca si in altele , exista unele motive care anuleaza regulile : nimeni nu va fi obligat , de exemplu , sa accepte salutul cuiva care a pierdut stima generala. La fel , ne vom feri , sa prezentam una alteia doua persoane despre care stim ca nu doresc sa se cunoasca.

Prezentarea marcheaza stabilirea unei legaturi intre doua persoane care , dintr-o data , inceteaza sa mai fie straine una pentru celalalta. Se cunosc , iar acest verb trebuie luat in sensul lui strict. Eticheta iti permite ca din acel moment sa poti sa-i vorbesti , sa-i faci o invitatie si sa-i adresezi un salut noii tale cunostinte. Este nepermis sa profiti de noua relatie in scopuri personale , sau sa devii familiar imediat. Daca neglijam aceste reguli , vom vedea cu tristete intrerupandu-se o relatie care ar fi putut sa devina utila sau ar fi putut sa se transforme intr-o prietenie.

Sa profitam de imprejurare pentru a clarifica problema familiaritatii , spunand pur si simplu ca ea este opusul politetii. Poti avea cu cineva o legatura de ordin spiritual, anume afinitate , opinii comune , dar nimic nu-ti permite sa devii familiar cu persoana respectiva. Nu vom intreba de pilda cum o duce cu banii sau in ce relatii se afla cu sotia , subiecte pe care le discuti numai cu familia. De asemenea , ne vom feri sa-i facem confidente , mai ales daca nu ne sunt cerute.

Cand este necesar sa prezinti o persoana alteia?

In cercurile restrinse , pentru ca este important ca toti membrii sa se cunoasca intre ei , mai ales daca obisnuiesc sa se vada frecvent. In schimb , la receptii sau la baluri nu este necesar si nici nu este posibil ca toti invitatii sa se cunoasca intre ei. Acestia insa trebuie sa-l cunoasca pe stapanul casei , pe sotia acestuia , pe invitatul de onoare si pe vecinii sai de masa. Este important deci sa fie prezentati. Sarcina aceasta ii revine gazdei sau persoanei desemnate sa faca prezentarile. In lipsa acesteia invitatii se vor prezenta unii altora , asa cum veti afla intr-un capitol ulterior.

Daca sunteti gazda si prezentarea cuiva vi se pare inoportuna , trebuie sa evitati aceasta situatie , procedand cu mult tact. Cand sunteti invitat iar gazda nu are timp sa va prezinte , faceti-o singur.

CATEVA EXCEPTII:

Foarte tanara domnisoara este prezentata unui domn in varsta si nu invers cu toate ca regula spune : barbatul este prezentat femeii. Dar in acest caz a trecut pe primul plan varsta.Inca o data tactul si bunele maniere hotarasc persoana care trebuie sa fie onorata.

Daca prezentam o personalitate politica sau publica , putem , in general , sa-i anuntam titlul si sa nu-i spunem numele. Se va spune de exemplu : „ Domnul director al fundatiei ...” , „ Domnule director , vi-l prezint pe doctorul X.” Daca e vorba despre o ceremonie in care se impune un protocol , va fi pronuntat numai numele persoanei pe care o prezentam. Intr-o

societate se va pronunta mai intai numele persoanei care intra si apoi numele persoanelor prezentate.

Cand imprejurarile o cer , aceasta ordine este inversata : daca in casa se afla o persoana care merita un respect deosebit , atunci ea va fi cea prezentata unor noi veniti. In acest caz ne vom exprima astfel : „ Va rog sa-mi permiteti , domnule X , sa v-o prezint pe doamna Y „.

Exceptand situatia in care un grup de oameni este prezentat unei persoane marcante sau invitatului de onoare , persoanele singure sunt prezentate cuplurilor si niciodata invers. Daca trebuie sa prezentam o persoana singura unui grup , renuntam la prezentarea membrilor acestuia. In prezenta unui bolnav , toate prioritatile se sterg si toate persoanele , oricare ar fi situatia si varsta lor , ii sunt prezentate.

Repetam , pentru a fi retinut , este prezentata , de regule , persoana care soseste : „ Mama , acesta este Horia , colegul despre care ti-am vorbit ! „ 

Construiti-va singuri situatii posibile , plecand de la acest model si aplicati cele invatate.

(va urma)

BUNELE MANIERE - FORMELE DE SALUT

La tara , in orasele mici sau la periferia marilor orase , exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii intilnesti , fie cunoscuti , fie necunoscuti. In aceste locuri , sentimentul de apartenenta la aceeasi comunitate este inca viu si sa nu saluti inseamna sa-ti atragi antipatia tuturor.

Anonimatul marelui oras , unde esti pierdut in multime , nu mai permite evident acest salut generalizat. Aici functioneaza alt cod , ale carui uzante reglementeaza modul de a saluta. Iata citeva din regulile sale de baza : barbatul saluta mai intii o femeie , chiar daca este mai tanara ; tanarul sau tanara ii saluta pe cei mai in varsta ; noul venit pe cei care sunt deja adunati ; inferiorul pe superiori. Este obligatoriu sa raspunzi la orice salut deoarece a refuza sa raspunzi la un salut inseamna sa-l jignesti grav pe cel care ti s-a adresat.

Vom incepe prin a  vorbi despre cum trebuie sa salute un domn. Cand intilneste o doamna barbatul saluta primul. In general , salutul inseamna sa-ti scoti palaria , aproximativ cu doi metri inaintea intalnirii , sa o inclini usor , privind fara insistenta in ochii persoanei salutate , iar apoi sa iti pui palaria la loc pe cap. Nu-mi explic de ce acest obicei , de a te descoperi in semn de respect fata de cineva , a disparut aproape cu desavarsire si a fost inlocuit cu pastrarea caciulii pe cap in orice imprejurare ! Observam ca se tine caciula pe cap in salile de expozitie , la cinematografe , sau in restaurante. Frigul nu este o scuza ! Este strict interzis sa stai cu palaria pe cap in toate aceste locuri. Glumesc , nimic nu este strict interzis in comportamentul cuiva , dar riscul de a fi catalogat drept prost crescut este inevitabil. N. Ceausescu se adresa intotdeauna poporului cu caciula bine indesata pe urechi. Nu am observat ca Don Carlos - regele Spaniei - sa vorbeasca unei multimi cu capul acoperit. Nu-i nimic , avem timp sa invatam!

Revenind la salut - domnul care intilneste o persoana feminina cunoscuta , inceteaza sa mai fumeze tigara sau pipa si-si scoate mana din buzunar. Ridicarea palariei se face intotdeauna cu mana opusa partii in care se gaseste persoana salutata. Este de o familiaritate nepermisa , chiar intre prieteni , sa reduci gestul la o simpla atingere a borului palariei , fara sa o ridici. In acest caz , e mai bine sa pastrezi palaria pe cap si sa saluti verbal.

Ce se intimpla daca nu porti palarie ? Regula este foarte simpla. Te multumesti cu o inclinare a capului care va fi poate un pic mai adanca decat daca ai saluta cu palaria. Urmarim cu stupoare la T.V. tineri cu sepcute pe cap stind comod in fata camerei de luat vederi si raspunzand la intrebari. Este inadmisibil !

Dar dumneavoastra doamna , cum veti saluta ? Simplu - veti raspunde la salutul care va este adresat printr-un suras care va dovedi persoanei intalnite ca ati recunoscut-o. In tarile anglo-saxone , femeia saluta prima , pentru a-l autoriza astfel pe domnul intalnit sa o salute. In schimb , in Europa continentala , regula este urmatoarea : domnul saluta , doamna raspunde. Doamna mai tanara o saluta pe cea mai in varsta care ii raspunde la salut. Doua persoane de acelasi sex si de aceeasi varsta se saluta simultan.

Ai dreptul sa refuzi un salut ? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav , pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri , nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.

Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta , deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea , o facem cand suntem inca la mare distanta. Dar daca intilnirea este inevitabila , vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat , iar daca noi suntem vinovati , salutul nostru poate duce la o impacare.

Se intimpla adesea ca unele persoane - al caror cerc de relatii este foarte intins sau , pur si simplu , a caror memorie este slaba - sa aiba impresia ca recunosc pe cineva si sa o salute sau sa nu recunoasca. Sa zicem , ca am cunoscut pe o doamna in tinuta de seara , iar acum , deoarece este imbracata in taior n-o mai recunoastem. Profesorul de gimnastica pe care il vedem mereu in trening poate deveni de nerecunoscut cand este imbracat elegant. Din acest motiv , vom saluta chiar daca nu suntem siguri ca-l cunoastem pe celalalt. Uitam repede un salut care ne-a fost acordat din greseala , dar nu uitam niciodata ca nu am fost salutati de catre cineva cunoscut. Nu exista reguli fara exceptii. Astfel , vom evita sa salutam o persoana , mai ales o doamna , daca o intilnim intr-o companie compromitatoare.

Cel care intra intr-un local saluta , cel care se afla acolo raspunde la salut. Aceasta regula este valabila in restaurante , compartimante de tren , sali de asteptare , lifturi, magazine. Un om bine crescut isi scoate palaria si se opreste un moment cand trece un convoi mortuar. Te ridici , te descoperi cand se intoneaza un imn national sau cand se inalta drapelul unui stat. Pe durata ceremoniei trebuie sa te comporti decent , pentru a arata ca respecti sentimentele altora.

In alta ordine de idei , salutam tot grupul din care face parte o cunostinta. Se intelege ca persoanele care o insotesc vor raspunde la salut , dar nu vor intreba numele dumneavoastra.
(va urma) 

BUNELE MANIERE - Episodul 5. SALUTUL - MOD DE COMUNICARE CU OAMENII

In viata tribala oamenii strigau sau faceau semne pentru a-i feri pe ceilalti de un pericol sau pentru a-si anunta semenii ca au gasit hrana. Dar , ca multe lucruri care la origine au fost vitale , salutul a devenit un simbol. Insa , chiar si astazi se impune un anume ceremonial care ridica multe probleme. Sa stii sa saluti este , intr-adevar , dovada ca stii sa respecti uzantele. Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care intimpini pe cineva. Desi formulele de salut sunt vechi de cand lumea , salutul in sine are mimica , pozitia corpului , tinuta , o infinitate de nuante care-i modifica sau ii completeaza sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva , de pilda , in ce masura il stimezi , cu conditia sa mai adaugi inca un mic gest. Orice salut este o forma de politete , dar nu implica acelasi grad de cordialitate. Stim cat de greu este sa-i faci pe copii sa salute pe cineva. Cei mici isi imbratiseaza mama de cate ori o vad , pentru a-si dovedi dragostea. Dar daca , apare pe neasteptete unchiul Vasile , cu barba lui neagra si stufoasa , copilul va refuza categoric sa scoata vreo vorba. Cel mult , la insistentele parintilor , cel mic va schita din virful buzelor un salut de bun venit. Situatia va fi penibila pentru toata lumea si mai ales pentru unchiul care va reprosa intregii familii proasta crestere a micutului. Aceasta intamplare va fi in curand obiectul de discutie al tuturor rudelor. Cu putina rabdare si tact putem evita aceasta tragi-comedie. Vom trece peste incident deoarece copilul este prea mic si vom face un efort de imaginatie pentru a intram in universul lui plin de cu totul  alte probleme. Dragostea il impinge pe micut s-o salute pe mama lui de o suta de ori pe zi. Putem sa-i cerem aceeasi atatudine fata de unchiul care-l inhiba cu teribila lui barba ? Va face el din teama un gest de dragoste ? In mod cert , nu. Dar pentru adult , salutul nu presupune o manifestare de dragoste , ci un gest de politete , o conventie. Pentru copil acum cand este foarte mic , singurul criteriu este acela al simpatiei sau antipatiei. Mai tirziu , sub influenta educatiei el se va convinge singur de cat e de necesar salutul in relatiile cu oamenii. Nici un om nu este atat de neinsemnat incat sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa , cu buzele stranse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda sunt si prost crescuti si de rea credinta. Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.

(va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 4 -CUM NE MISCAM ?

Ce sa facem cu mainile ?

 Am enumerat ce nu trebuie sa facem : sa nu le miscam fara rost , sa nu le infundam in buzunare , sa nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei etc. Sa nu gesticulam excesiv. Dar , renuntind la orice miscare a miinilor conversatia noastra ar deveni total inexpresiva. Reamintiti-va anecdota cu eroul italian , decorat pentru ca nu a tradat dusmanului secretele pe care le detinea. Cum as fi putut sa o fac daca aveam mainile legate le spate ? - spune nevinovatul soldat ... Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemeni , este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incearca elasticitatea falangelor , rotindu-si podul palmei la nesfirsit. Este aproape inutil sa va spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri. Sa nu termanam acest capitol fara sa mai amintim „ miscari „ gresite in societate : degetele in nas sunt poate amuzante la copii de doi ani , dar de la aceasta virsta , e un gest care trebuie pedepsit si interzis cu desavirsire. Scobitoarea nu-si are locul la o masa festiva. Daca ai absoluta nevoie de ea , trebuie sa o folosesti cand esti singur. Cantaretele isi incruciseaza mainile pe piept ceea ce se pare ca le ajuta sa cante mai bine. Pentru restul oamenilor gestul este ridicol. Nici sa-ti pui mainile in sold ca o precupeata , nu este un semn de buna educatie , chiar daca esti foarte suparat. Napoleon a fost imortalizat in tablouri tinand o mana sub nasturii tunicii , iar pe cealalta la spate. Chiar daca sunteti un tip de genul lui Napoleon , astazi aceasta atitudinea provoaca rasul. Cand tusesti sau casti , pui mana la gura. Fiecare stie acest lucru , dar din nefericire nu toata lumea o face ! Sa razi nu este numai firesc ci - dupa cum spunea Rablais e chiar , un semn de sanatate. Dar daca ai un ras strident si mai ales daca o data izbucnit , nu-l mai poti stapani , ai grija sa nu te exteriorizezi in acest fel. Dar e la fel de deplasat sa incerci sa acoperi cascadele de ras , ducand mana la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci cand razi in hohote , lovindu-te peste solduri sau impungandu-ti vecinul in coaste. Ca orice manifestare comportamentala rasul isi gaseste expresia ideala in moderatie. Orice om este mai simpatic cand suride. Este un secret pe care il detin prea putini semeni ai nostri , dar face minuni cu conditia de a nu-l etala permanent , pentru ca atunci se transforma in ranjet. (va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 2-NU MAI SUNTEM FOARTE TINERE

A intrat in legenda povestea unei hetaire(curtezana la vechii greci) care , la primele semne de imbatrinire , isi lua oglina si merse s-o ofere templului divinei Afrodita , cu aceasta rugaminte : „ Ia-mi oglina , buna zeita. Ce am fost nu mai pot sa vad si cum sunt nu mai vreau sa vad ! „ Exista o seninatate disperata in cuvintele acestei femei care , dupa ce a gustat din toate bucuriile vietii , a inteles in ce moment trebuia sa paraseasca scena primei tinereti. Dar a inteles si in ce moment incepea o noua viata , cea a maturatatii , a intelepciunii , a echilibrului. Trebuie sa fi folosit rau tineretea pentru a tremura in fata anilor care ne astepta , caci a doua jumatate a vietii aduce cu ea multe bucurii profunde , multe satisfactii si multa liniste. Vanitatea de a ne crampona de ceea ce am fost : de noptile cand dansam neobosite , de zilele in care eram admirate oriunde apaream , este total inutila caci nimic nu este mai trist pentru o femeie de o anumita varsta decat acest regret al trecutului , sau refuzul de a intelege prezentul , moment care depinde numai de o pregatire sufleteasca prealabila. Aceasta drama, caci este o drama sa nu stii sa imbatrinesti frumos - este de multe ori provocata de lipsa de tact a celor din jur. Nu este permis ca , intalnind o doamna dupa mai multi ani , sa deschizi o discutie pe tema frumusetii ei trecute. Cei care cred ca ii fac o placere doamnei spunandu-i ce frumoasa era , ce silueta minunata avea , ce gust desavirsit in a se imbraca , gresesc profund. Un filozof spunea odata ca ii este cumplit de mila de femeile frumoase. Tineretea si frumusetea deschid toate usile si inlocuiesc in viata familiala si sociala - de cele mai multe ori - alte calitati , mai ascunse , pe care ar trebui sa le aiba un om obisnuit. Si vine o zi - la femei cam in jurul virstei de 50 de ani - cand auzi fara sa vrei ca esti catalogata drept baba , cand vanzatorul nu mai este amabil cum era altadata , cand sotul face involuntar o comparatie cu alta femeie , care nu te avantajeaza , etc. Daca nu treci cu umor peste aceste momente se va declansa sigur criza , o cadere psihica cu urmari grave. Din acel moment , nu te mai duci la dentist - nu mai conteaza - nu te mai preocupa ca te ingrasi - nu mai conteaza , iti zici - nu te mai imbraci cu grija - e inutil , iti spui. Iti pregatesti astfel o batranete urata. Trebuie sa ne luptam sa imbatranim frumos si sa ne pregatim din vreme , pentru ca si batranetea e a noastra cum a fost tineretea si frumusetea. Desigur , e mai bine sa fim tineri , frumosi si sanatosi , decat batrani urati si bolnavi ! Acum e momentul sa intelegem ca frumusetea nu dispare daca e vorba de cea spirituala. O privire blanda , un suris cald , o conversatie inteligenta fac posibila o concurenta loiala intre o persoana tanara si una in varsta. Este in ordinea firii si depinde doar de noi sa izbutim. Totul e sa nu disperam. Acum avem alte satisfactii si alte preocupari ; sa nu ne lamentam continuu , sa nu arboram o figura acra si obosita. Nimeni nu ne poate ajuta sa traversam aceasta perioada in afara de noi. Esti tanar , daca te simti tanar , desigur. Dar sa nu constringem pe altul sa ghiceasca in ce masura ne simtim tineri , ci sa ne adaptam tinuta vestimentara la varsta noastra , sau sa ne alegem o profesie ce ne va da mereu satisfactie. Oricine primeste cu placere un compliment , dar nu este deloc necesar sa intrebam mereu citi ani imi dati. S-ar putea ca interlocutorul nostru sa greseasca si sa ne dea cu vreo 5 mai mult ! Se obisnuieste , din ce in ce mai des , ca doua persoane care nu s-au vazut de mult sa-si spuna reciproc , automat , fara sa fie de fapt adevarat : „ ce bine arati ! „ Am auzit chiar o anecdota pe aceasta tema - exista varsta intiia , varsta a doua si „ ce bine arati „. Raspunsul este in genere , multumesc ! La fel si in cazul imbracamintii :

„ Ce bluza frumoasa aveti „. „ Multumesc ! „ Sunt formule mai noi , care nu constituie un atentat la bunele maniere. Cu o singura conditie - sa fie sincere. Dar sa surizi ironic sau sa comentezi cu altcineva contrariul celor afirmate este de neiertat. Problema este de a sti cand trebuie sa renunti la statutul de femeie frumoasa , la fel ca actorii lucizi care ghicesc momentul in care trebuie sa paraseasca ecranul si luminile rampei. Sa ne amintim de Shirley Temple ai carei manageri incercau sa-i stopeze cresterea cu produse farmaceutice pentru a imbogati cit mai multa vreme industria cinematografica americana. Nu putem sa nu admiram felul in care micuta Shirley a hotarit cu curaj sa-si construiasca o noua viata care nu datora nimic fabricilor de vise. Daca n-ar exista amintirea tineretii n-am simti batrinetea. Boala si nu varsta ne impiedica sa facem ceea ce faceam altadata , caci o persoana in varsta poate fi fiinta la fel de agreabila ca si una tanara. Si daca totusi ne simtim demoralizate , sa recitim incintatoarele scene descrise de Proust in romanul „ In cautarea timpului pierdut „ si sa retraim momentele inserarii de pe plaja de la Balbec , impreuna cu minunata bunica a autorului ce polariza , prin spirit si inteligenta , grupul de tineri , in defavoarea „ fetelor in floare „.(va urma)

BUNELE MANIERE - Episodul 1-ARGUMENT

Aproape zilnic vad in jurul meu atat de multe persoane a caror comportament, in ciuda "ambalajului" este deplorabil. Astfel ca mi-am propus ca sa postez cateva capitole din "Cartea bunelor maniere". Capitole care se refera  la ceea ce spunem in general "cei 7 ani de acasa"-practic educatia aceea minima dar necesara ce  a disparut  aproape in totalitate din societatea noastra. 

Oricine stie ca un om de societate agreabil este intimpinat de cei din jur cu mai multa bucurie decat un necioplit ; ca persoana zambitoare este acceptata mai usor in societate decit un om posomorat ; ca un personaj ingrijit inspira mai multa incredere decit un boem. Printre noii imbogatiti este foarte raspandita parerea ca bunurile lor inlocuiesc politetea si cultura , ca poti foarte bine sa traiesti si fara ele.

Dar cat de cruda e trezirea la realitate in momentul cind averea sau rangurile dispar si nimic nu le mai umple viata. E in avantajul oricui sa dea crezare unui vechi aforism : un om bine crescut ramane un om bine crescut , fie ca situatia sa materiala este infloritoare sau catastrofala si oricare ar fi mediul in care este silit sa traiasca. Indulgenta fata de micile slabiciuni omenesti , la care este expus oricine , respectul pentru modul de viata al fiecaruia , convingerea ca totul este relativ sunt adevaruri valabile peste tot , atat printre milionari , cat si in randul oamenilor obisnuiti. Vom descoperi astfel peste tot , indiferent de mediul social , oameni plini de bun simt si de tact si ne vom da repede seama ca averea si rangul social n-au prea mare importanta cand e vorba de o comportare civilizata.

In orice caz , nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite , ci natural , firesc , calm si linistit. E deajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei „ stapini atotputernici „ cu camasa descheiata , cu bretelele atirnind , cu parul vilvoi , care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii , ei tolanindu-se pe o canapea , cu ziarul in mina , pentru a se delecta cu stirile sportive ? Poate surveni „ o catastrofa culinara „ , poate sa sune telefonul , poate sa latre cainele... „ sunt stapan la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei ! „ Sau mai rau , „ eu sunt stapanul casei ! Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta ! „ Nu va fi vorba , in mod sigur , de o familie fericita ... Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima , chiar daca pretinzi ca esti manierat , inseamna ca stima ce ti-o porti tie insusi e vorba goala , caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa. 

(va urma)