Aforisme asupra intelepciunii in viata - de Arthur Schopenhauer
...destinatia primitiva a puterilor, cu care a
inzestrat natura pe om, este lupta in contra nevoilor ce-l ameninta din toate partile.
Cand aceasta lupta inceteaza pentru catva timp, puterile neocupate il apasa ca
o sarcina; el trebuie sa se joace cu ele, adica sa le intrebuinteze fara scop;
altminteri cade in celalalt izvor al suferintei omenesti, in urat. De aceea uratul
chinuieste mai ales pe oamenii bogati din societatea mai inalta, despre a caror
mizerie ne-a dat Lucretius o descriere ce se potriveste si astazi cu cele ce le
vedem petrecandu-se zilnic in orasele mari:
„Numai il vezi iesind din palatul sau, fiindca
i se urase acasa, si in curand intorcandu-se inapoi, caci nu petrece mult timp afara de acasa. Apoi pune sa-i inhame
telegarii si ii mana in goana la mosia din apropiere parca i s-ar fi aprins
casele si ar da zor sa stinga focul; dar abia ajuns pe pragul usii, incepe sa
caste si, sau se culca si doarme dus ca sa-si uite uratul, sau se intoarce iarasi
in goana ca sa revada orasul”.
Acest soi de oameni, cat sunt tineri, se indeletnicesc
cu puterea musculara si cu cea genitala. Dar mai tarziu nu raman decat puterile
intelectuale; daca lipsesc acestea sau lipseste dezvoltarea lor sau materialul
adunat pentru aplicare lor, atunci nevoia este mare. Fiindca insa vointa este
singura putere vesnic nesleita, se pune acum in ea miscare prin desteptarea
pasiunilor, (de exemplu) prin jocuri de noroc, acest viciu intr-adevar injositor.
Ca regula generala insa, orice om fara ocupatie va alege, dupa cum e felul
puterilor predomnitoare in el, un anume joc pentru distractia lui, de exemplu:
popice sau sah; vanatoare sau pictura; alergari de cai sau muzica; joc de carti
sau poezie; heraldica sau filozofie, etc. Putem chiar cerceta fiziologic aceasta
deosebire, ducandu-ne pana la radacina tuturor manifestarilor de puteri omenesti,
asadar la cele trei puteri fiziologice fundamentale si privindu-le acum in jocul
lor fara scop. Atunci ni se arata ca izvoarele a trei feluri de placeri
posibile, dintre care fiecare om, dupa predomnirea uneia sau alteia din acele
puteri, isi va alege felul potrivit cu sine. 
Intai placerile puterii productive; ele
consista in mancare, bautura, mistuire, odihna si somn. Sunt chiar popoare intregi
carora alte popoare le atribuie aceste placeri ca insusiri nationale.
Al doilea, placerile iritabilitatii; ele
consista in exercitii corporale, plimbare, salt, tranta, dans, scrima, calarie si
jocuri atletice de tot felul, precum si in vanatoare si chiar in lupta si razboi.
Al treilea, placerile sensibilitatii; ele
consista in contemplare, cugetare, simtire, in compuneri de poezii, in pictura si
arta plastica, in muzica; in invatare, citire, meditare, inventii, filozofie,
etc.
Asupra valorii, gradului, duratei fiecareia
din aceste petreceri se pot face felurite observari, pe care insa le lasam in
seama cititorului.
Tot omul va intelege ca placerile sunt
totdeauna izvorate din intrebuintarea propriilor puteri, si ca, prin urmare,
fericirea noastra, adica suma placerilor, va fi cu atat mai mare, cu cat este
mai nobila puterea din care se produce.
Asemenea nu va tagadui nimeni intaietatea ce in
aceasta privinta i se cuvine sensibilitatii; a carei preponderenta hotarata
este semnul de preferinta a omului in comparare cu alte animale; pe cand
celelalte doua puteri fiziologice sunt date si animalelor in acelasi grad, si
chiar intr-un grad mare.
De sensibilitate se tin puterile noastre
intelectuale; de aceea predominarea ei ne face primitori de placeri care
consista in cunostinte, de asa-numitele multumiri sufletesti, si pe acestea le
vom simti cu atat mai mult, cu cat este mai mare aceea predominare… Caci toate
celelalte placeri, adica cele ce nu sunt intelectuale, sunt cu mult mai prejos;
ele isi au radacina in imboldirile vointei, adica in pofte, in sperante, in
temeri, in tendinte spre un scop oarecare, si toate acestea nu pot fi lipsite
de dureri, cu atat mai mult, cu cat rareori se atinge vreun scop fara a aduce
cu sine un grad oarecare de deceptie. Pe cand, din contra, placerile intelectuale
ne descopar adevarul din ce in ce mai limpede…
