(parabola)
Erau intr-o
biserica 4 oameni pe care ii chemau: Toatalumea, Cineva, Orisicine si Nimeni.
Biserica avea
careva responsabilitati spirituale si financiare si Toatalumea a fost chemata
ca sa ajute. Toatalumea a fost convinsa ca Cineva va ajuta. Orisicine putea ajuta. Dar stiti cine a
ajutat? Nimeni. Astfel s-a ajuns ca Toatalumea sa dea vina pe cineva, cind
nimeni nu a facut ceva ce putea face Orisicine.
Biserica avea
nevoie de oameni sa ajute la lucru si Cineva a fost rugat sa ajute. Dar Cineva
s-a suparat din cauza ca Orisicine putea sa faca asta, pentru ca de fapt asta
era responsabilitatea lui Toatalumea. La
final, lucrarea a fost data lui Nimeni si asta a facut o treba minunata.
Si asa mergeau
lucrurile in biserica respectiva. Oricind era ceva de facut, Nimeni era mereu
acolo. Nimeni mergea la bolnavi. Nimeni impartasea credinta. Nimeni era un
membru credincios.
La sfirsit,
Cineva a parasit biserica si impreuna cu el a plecat Orisicine si Toatalumea. Ghiciti
cine a mai ramas in biserica???? NIMENI.
Morala mea:
De multe ori un “nimeni”
este mai credincios si mai onest decat oricare alta persoana. De multe ori un “nimeni”
iti este bun prieten, si iti este alaturi in clipe grele fara sa aibe pretentii
sau sa se impauneze cu realizarile lui. De multe ori cand “cineva” cu pretentii
de superior calca moralitatea si bunul simt, un “nimeni” va zambi amar si va
astepta cu multa rabdare, clipa cand adevarul va iesi la suprafata pentru a-si
dovedi bunatatea si sinceritatea. Intotdeauna exista
un “nimeni” care in ciuda umilintelor ce le indura, in ciuda “micimii”
lui este cel mai sincer si cel mai bun ajutor pentru cei pe care ii iubeste neconditionat!...
