Gandul cel bun
Indreptandu-se spre casa, un taran a gasit la
marginea drumului, pe camp, un sac plin cu porumb. Uitandu-se el de
jur-imprejur, s-a hotarat sa-l ia acasa, fiindca i-ar fi prins tare bine si,
oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o data inainte, inapoi, in dreapta si
in stanga si s-a apleacat sa ia sacul.
Dar, deodata, s-a oprit, amintindu-si ca,
intr-o singura directie, nu s-a uitat: in sus. Privind cerul, lasa acolo sacul
si, zambind, isi continua linistit drumul spre casa, spunandu-si:
- Multumesc, Doamne, ca mi-ai dat gandul cel
bun. E drept ca as avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie
de un cuget curat si linistit. Cu siguranta ca vreun vecin din sat nu a putut
duce prea mult deodata si se va intoarce dupa sac. Daca l-as fi luat nu m-ar fi
vazut nici un om, dar m-ar fi vazut Dumnezeu.
"Ma straduiesc sa am un cuget curat
inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor."
