Cuvintele sunt vocea inimii.
Confucius

19 September 2011

Un lung tren ne pare viata...


 

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.
Atat de frumoasa pe cat de adevarata.


Un lung tren ne pare viata.
 Ne trezim in el mergand,
 Fara sa ne dam noi seama,
 Unde ne-am suit si cand
Fericirile sunt halte,
 Unde stam cate-un minut,
 Pana bine ne dam seama,
                                                           Suna, pleaca, a trecut.
  Iar durerile sunt statii
 Lungi, de nu se mai sfarsesc
 Si in ciuda noastra parca,
 Tot mai multe se ivesc.
  Arzatori de nerabdare,
 Inainte tot privim,
 Sa ajungem mai degraba
 La vreo tinta ce-o dorim.
 Ne trec zilele, trec anii,
 Clipe scumpe si dureri,
 Noi traim hraniti de visuri
 Si-nsetati dupa placeri.
 Multi copii voiosi se urca.
 Cati in drum n-am intilnit,
 Iar cate-un batran coboara,
 Trist si frant, sau istovit.
 Vine-odata insa vremea,
 Sa ne coboram si noi.
 Ce n-am da atunci o clipa,
 Sa ne-ntoarcem inapoi?
 Dar pe cand, privind in urma,
 Plangem timpul ce-a trecut,
 Suna goarna VESNICIEI:
 Am trait si n-am stiut ....


No comments:

Post a Comment

Popular Posts